Ce înseamnă A-i sta sau a-i umbla, a-i veni cuiva pe limbă sau pe vârful limbii ceva ?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "A-i sta sau a-i umbla, a-i veni cuiva pe limbă sau pe vârful limbii ceva ": A fi pe punctul de a spune ceva; a nu-și aminti un lucru bine știut Expresia în context: Lui Bogdan îi sta pe limbă: „N-ar fi rău ”! - dar s-a abținut. (CONSTANTIN BANU) - Da-n obraz tot d-aia te vopsești? Îi sta ei pe limbă s-o-ntrebe. (GABRIELA ADAMEȘTEANU)

" Sa scrii pentru-a noastra slava, ca toti sa ne laudam,
Cati o limba romaneasca astazi intrebuintam.
Stii prea bine ca talentul este de la ceruri dat"
Dlui grigorie alexandrescu poezie de Alecu Donici

" In gatleju-i paseri rare se ingana-ncet cu merle,
S-orice limba amuteste, s-orice suflet e sedus...
Gestul lui e o minune, gura lui, rubin si perle."
Vasul poezie de Alexandru Macedonski

LÍMBĂ, limbi, substantiv feminin

I. Organ musculos mobil care se află în gură, fiind principalul organ de percepere a gustului și servind și la mestecarea și înghițirea alimentelor; pentru om este și organul principal de vorbire și de rostire a sunetelor. În frunte alergau solemn, cu limba scoasă, opt ori zece dulăi. GALAN, B. I 239. Îi scoate limba afară, i-o străpunge cu acul și i-o presară cu sare. CREANGĂ, P.

13. Focul pilpăie mereu, Roș ca limba unui zmeu. ALECSANDRI, P. A. 94. Limba boului e lungă, dar nu poate să vorbească, se spune despre cineva care știe multe, dar e silit să tacă ...