Ce înseamnă A i se dezlega cuiva limba sau a se dezlega la limbă ori a prinde la limbă sau a prinde limbă (familiar) ?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "A i se dezlega cuiva limba sau a se dezlega la limbă ori a prinde la limbă sau a prinde limbă (familiar) ": A căpăta chef de vorbă Expresia în context: Ș-apoi, să fi văzut ce vesel era la masă, cum i se dezlega limba după un pahar de Cotnar. (citat din Nicolae Gane) Nu e revuluție, domnule, e reacțiune; ascultă: […] Reacțiunea a prins iar la limbă. (I. L. CARAGIALE) Polcovnicul Ioniță băuse în sănătatea însurățeilor un pahar de vin roșu de Dealul Răzvadului și prinsese la limbă. (citat din scriitorul: Ion Ghica)

" Sa scrii pentru-a noastra slava, ca toti sa ne laudam,
Cati o limba romaneasca astazi intrebuintam.
Stii prea bine ca talentul este de la ceruri dat"
Dlui grigorie alexandrescu poezie de Alecu Donici

" In gatleju-i paseri rare se ingana-ncet cu merle,
S-orice limba amuteste, s-orice suflet e sedus...
Gestul lui e o minune, gura lui, rubin si perle."
Vasul poezie de Alexandru Macedonski

LÍMBĂ, limbi, substantiv feminin

I. Organ musculos mobil care se află în gură, fiind principalul organ de percepere a gustului și servind și la mestecarea și înghițirea alimentelor; pentru om este și organul principal de vorbire și de rostire a sunetelor. În frunte alergau solemn, cu limba scoasă, opt ori zece dulăi. GALAN, B. I 239. Îi scoate limba afară, i-o străpunge cu acul și i-o presară cu sare. CREANGĂ, P.

13. Focul pilpăie mereu, Roș ca limba unui zmeu. ALECSANDRI, P. A. 94. Limba boului e lungă, dar nu poate să vorbească, se spune despre cineva care știe multe, dar e silit să tacă ...