Ce înseamnă A i-o face bună sau a-i face cuiva una bună ?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "A i-o face bună sau a-i face cuiva una bună ": A-i provoca cuiva o supărare Expresia în context: Ia, nu știu cine-a fost pe la mine pe-acasă în lipsa mea, că știu că mi-a făcut-o bună ! (citat din Ion Creanga)

" Dreptatea este blestemata,
Si omul bun nesocotit.
Pe fruntea mea n-am nici o pata —"
Psalmi moderni poezie de Alexandru Macedonski

" Impreuna cu vanaturi nencetat se gramadesc.
Tot ce e mai bun pe lume, strans cu bani si iscusinta,
Imbranceste inainte lacomiile trupesti,"
Ospatul lui Pentaur poezie de Alexandru Macedonski

BUN, -Ă, (I-VIII) buni, -e, adjectiv, substantiv masculin și forme, (IX) bunuri, substantiv neutru, (X) adverb

I. Adj. Care prezintă calitățile necesare prin natura, funcția, destinația sa.

1. Care face în mod obișnuit bine altora, care se poartă bine cu alții; binevoitor.
       • Expresia: Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi. (Substantivat) Bun și rău = toată lumea (fără deosebire), oricine.
♦ Îndatoritor, amabil.
       • Expresia: Fii bun! = te rog! ai bunătatea!

2. Care se achită de obligațiile morale și sociale; corect, cuviincios; frumos, milos ...