Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ALIȘVERÍȘ, alișverișuri, substantiv neutru (Învechit și, azi, familiar) Vînzare, negoț, afaceri. Băcanul făcea astăzi alișveriș mai mare, fiindcă mușteriii se băgaseră în lucruri politicești PAS, L. I 43. Ei, lasă-mă-n pace, omule... înțelege o dată că n-am venit pentru alișveriș... Am o trebuință cu d-l Nae Girimea. CARAGIALE, O. I 182. Nu-i alișveriș nici de o lețcaie în piață. ALECSANDRI, T. 143.
• Expresia: A face (unui negustor) alișveriș = a cumpăra, a tîrgui (de la un negustor) ...