Ce înseamnă A fugi sau a alerga de îi scăpără picioarele sau călcâiele, potcoavele, pietrele ?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "A fugi sau a alerga de îi scăpără picioarele sau călcâiele, potcoavele, pietrele ": A fugi foarte repede, din toate puterile Expresia în context: Si unde nu încep a fugi de-mi scăpărau picioarele. (citat din Ion Creanga) […] și mergea de-i pârâiau călcâiele, de frică să nu se răzgândească Sfânta Duminică să pornească după dânsa, s-o ajungă și să-i ieie lada. (IDEM)

" Insa tu, o! poezie, cu mantaua ta regala,
Iti acopera vederea — fugi in coltu-ntunecos,
Prin fereastra ma fixeaza luna rece si spectrala"
Noaptea de iulie poezie de Alexandru Macedonski

Liniste poezie de Alexandru Vlahuta

FUGÍ, fug, verb IV. intranzitiv

1. A se deplasa cu pași repezi, a se mișca iute într-o direcție, a merge în fugă; a alerga, a goni. Fug caii, duși de spaimă, și vîntului s-aștern, Ca umbre străvezie ieșite din infern. EMINESCU, O. I 98. Ipate... își fură copilul din covățică... și fuge cu dînsul acasă. CREANGĂ, P. 173. Mihnea-ncalecă, calul său tropotă, Fuge ca vîntul; Sună pădurile, fîșîie frunzele, Geme pămîntul. BOLINTINEANU, O. 74.
       • figurat Zările se pierdeau într-o ceață ușoară spre care tremurau și fugeau parcă unde mărunte de lumină ...