Ce înseamnă A fi tras ca printr-un inel ?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "A fi tras ca printr-un inel ": A fi suplu Expresia în context: Pândește, bată-l crucea! și-n somn colea mi-ți vine Ca brad un flăcăiandru, și tras ca prin inel []. (I. HELIADE RADULESCU) Din autobuz au coborât vreo opt oameni, remarc un domn tras ca prin inel, încărunțit de timpuriu, tip de balerin la pensie, cu mers elastic. (ION LAZU)

" Puneti si-n cruci samanta a unei vieti de treaba, Sa deie-n muguri bratul, la cimitir sa cada Razboaiele-mpuscate c-o lacrima, din iarba, A fratelui meu Toma, ce vine-ntr-o scrisoare.
Muscati din fructul tanar, cand fapta va e dreapta, Puneti inel in mana feciorilor, sa-l poarte Spre zodii sau spre holde, prin care trec mai tineri Copiii mei cu pasari in cuibul lor - pe umeri.
Dati ghiont la iezatura, urniti din curte cainii, Topoarele sa-mpinga la porti, sa tune piatra, Fantana clocotita urniti-o-n doi pe-o parte, Spre lungul sir de arsiti, ce-i chip sa se arate."
O scrisoare care putea fi scrisa poezie de Anatol Codru

" Iti port floarea-n palarie cu mandrie.
Am sa-ti cant de-ntaiul parul, Fruntea, daca-n par mi-o narui Si-ti mai cant si fruntea ta Cu un neg de acadea. Si-ti mai cant geana subtire, Ca buchia de amintire, Ochii neaparat ti-i cant, Ca au negru de pamant. Buzele, ca doua frunze, Tin sarutul meu pe buze. Si un degete la mana Cu inel de anasana. Sarut pieptii, ca palpita Varful pieptilor ispita. Si-apoi iscalesc hartie Ca-ti voi saruta calcaiul. Si ca mult ce te iubesc, Iata jos ma iscalesc: Om de codru si de DOR, Care nu-i fecior din flori, Cand era la cantatori. Codru-i tanar de trei ori...
...Floare si din calendare, Draga-mi-i si foarte tare La rand scris o cititoare, Cand citeste-n gura mare

Buchia cu-o sarutare. A citit si-a scris mai jos: „E sarut cu dus si-ntors, C-a scris cu peniti de os Si cerneli de abanos Scriitor si om dracos..." Tocmai e asa cum spui, E sarut ca-al nimanui, Scris cu buzele tugui, Unde e frumos sa-l pui... Cititoare ce nu iarta, Saruta-ti-as dintr-o parte Degetul, ce arde-n carte Buchia incondeiata, Ca fata nesarutata. Pune-ti-as sarutul tare De trei ori pe fiecare Degete cu o-ntrebare Ce-o gandeste omul mare — Cum de ai facut intai, Sa-mi pui aripi la calcai, Luna cand pe-afara ii, Cum e frunza de gutai, Sa-mi las cartea-ntre coperti Cu trei sarutari la parti, Ca pe jalba trei peceti, Si sa fug unde citesti Toate semnele pe desti, Cand te faci ca dragostesti Scriitorul care-a scris Cu pana de ametist"
Boccacio poezie de Anatol Codru

INEL (latina annelus)

1. Cerc mic de metal (prețios, cu pietre scumpe) care se poartă ca podoabă pe deget.
       •

I. de logodnă = verighetă.
       • Expresia: Tras (ca) prin(tr-un) inel = subțire, zvelt.

2. Obiect în formă de cerc, cu diverse întrebuințări practice.
♦ (La plural ) Aparat de gimnastică constituit din două cercuri metalice atârnate fiecare de câte o frânghie, la o anumită distanță de pământ, și la care gimnastul execută, ținându-se cu mâinile de ele, exerciții impuse sau liber alese; p ...