Ce înseamnă A fi sau a se găsi în izbeliștea vântului sau a primejdiilor ?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "A fi sau a se găsi în izbeliștea vântului sau a primejdiilor ": A fi, a se găsi într-un loc bătut de vânturi (sau expus primejdiilor) Expresia în context: Casa era în izbeliștea vântului, la o coadă de iaz înghețat. (citat din Mihail Sadoveanu) În ceasul acela, nu mai erau străini, orfani, săraci și-n izbeliștea nenorocirilor. (AL. VLAHUTA)

" Bujor, povestea ea, traieste linistit in gospodaria lui, rara sa atirne de cineva. Numai cit de maica-sa asculta. Toata lumea cinstita il indrageste si i se supune de bunavoie, vitele, ca si albinele, fiarele, ca si femeile. Fiinca el nu aduce nici o vatamare nimanui.
Dupa moartea naprasnica a lui taica-su, maica-sa il harazise calugariei si-l inchinase, de copil, unui schit. Dar cum calugarii il tineau sluga Ia grajduri, l-a scos si l-a adus acasa, pe care ea, ca sa nu-si calce cuvintul dat lui Dumnezeu, a prefacut-o intr-un soi de schit. De aceea isi gaseau aici liman bietele femei, pentru care lumea scosese ponoase lui Bujor. Neveste oropsite de barbati, batrine sarace si fara nici un sprijin, muieri ramase de izbeliste urcau pentru orice nevoie la Bujoreanca. Aici erau ajutorate, sfatuite, imbunate. Cele care nu mai aveau unde se-intoarce erau gazduite in una din chiliile casei, pina isi gaseau un capatii. Astfel ca se aflau totdeauna trei-patru suflete in ocina Bujorenilor, care, in loc sa saraceasca din pricina gurilor de adaos, dimpotriva, sporea.
Ascultam ca la un basm. Si nu cercam nici macar sa-mi inchipui cele ce auzeam. Lasam sa-mi zbirniie vorbele femeii pe la urechi, calcind pe urmele ei ponorul cu repezisuri lunecoase. Ea se oprea ici-colo sa rupa o creanga, ca s-o ajung din urma. Citeodata indruga un cintec scurt. Din toata fiinta ei marginita de saracie, ciuntita de vaduvie, hartuita de necazuri, tisnea seva nebiruita a vietii, care parca incepu sa ma invioreze si pe mine. De unde paseam cu capul in pamint, am prins a privi in sus si in laturi. Coborisem din norii si negurile ce ramineau posomorite inapoi Calcam acum plaiuri limpezi si tapsane mingiioase, cu iarba mijind a lumina. Turla cerului de ceata se spargea ici-colo in ochiuri de majolica albastra Intram in alta lume. Catre seara am tulit intr-o rariste de fagi, si, dupa ce am sarit un pirleaz, ne-am lasat intr-o livada imprejmuita. Nu-mi venea sa cred ochilor. Zarile serii sticleau printre trunchiuri albe, spoite cu var, de meri si peri cu frunzisurile rotunde. O carare dulce cotea spre un umar de deal, in luminisul caruia se adaposteau acareturile Bujorenilor."
Misiune de incredere poezie de Vasile Voiculescu

IZBÉLIȘTE substantiv feminin (Mai ales în expresie) A fi (sau a se găsi) în izbeliștea vîntului (sau a primejdiilor etc.) = a fi, a se găsi într-un loc bîntuit de intemperii; a fi expus primejdiilor, nenorocirilor. Casa... era în izbeliștea vîntului, la o coadă de iaz înghețat. SADOVEANU, P. S. 36. În ceasul acela, nu mai erau străini, orfani, săraci și-n izbeliștea nenorocirilor. VLAHUȚĂ, O. A. 137.
       • locuțiune adjectiv De izbeliște = lăsat la voia întîmplării, părăsit de toți; (despre animale) fără stăpîn, de pripas ...