Ce înseamnă A fi drept ca leuca ?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "A fi drept ca leuca ": A fi strâmb, gârbov Expresia în context: Bunicul lor era acum drept ca leuca.

" Omul care despretueste orice ocupatie de imediata utilitate si pentru el si pentru lume si se deda la nobila profesiune de ganditor -se numeste un intelectual. Sunt mii si mii de unelte in lume: glont si navod, plug si sapa, tesla si randea, ciocan si nicovala, cot si terezii -cine le mai stie pe toate? un intreg arsenal inchizitorial! fara acesta omenirea n-ar putea stoarce binele ei din sanul naturii, din sanul mamei crude, care mai totdeauna trebuie apucata strans in cleste, canonita, batuta pana la sange, ca sa-ti dea o picatura de lapte. Ei! Intelectualul e prea bland fiu ca sa-si maltrateze cumva mama. Mana lui, care n-are alta menire decat sa treaca usor pe frunte-i, s-ar murdari la atingerea vreuneia dintre uneltele de tortura. Intelectualul a venit in existenta terestra inarmt cu o unealta mult mai nobila, o zestre divina: gandirea!
Acu destept ori ba, spiritual ori nerod, cu scaun la minte ori lovit cu leuca - astea sunt intrebari absolut indiferente; e destul ca poate zice cu toata siguranta:
«Eu? Eu sunt un intelectual!»."
Intelectualii poezie de Ion Luca Caragiale

"
Daca nu te-as sti ca esti un al doilea eu, pedant habotnic in privinta onestitatii profesionale in arta, nu as incerca sa torn apa rece peste fugoasa ta pornire. Dar te-ntreb: esti tu usuratec (ca nu vreau sa zic tocmai cuvantul potrivit) ca Iorga? cinic si lapadat de orice respect de cele sfinte ca Ghita Cosbuc? ori lovit cu leuca a la Densusiano? ori umflat de grandomanie ca toti zevzecii de la Dorohoi pana la Mehedinti? ori, in fine, literat de industrie ca Gorun et C-ie? scl scl.?
Cu mine? - Cu o floare, si mai ales cu una de toamna, nu se face primavara!"
Catre mihail dragomirescu poezie de Ion Luca Caragiale

LÉUCĂ, leuci, substantiv feminin Lemn încovoiat al cărui capăt de jos e îmbucat în osie (împiedicînd să iasă roata), iar pe capătul de sus e sprijinită loitra carului sau a căruței. Lică Mătase scoase calul dintre hulube cu hamul pe el și-l legă de leucă, cu botul în fîn. MIHALE, O. 452. Coșul acelei căruțe scumpe, vopsită verde, era atîrnat de leuci în legături de curele, ca să aibă legănare și să nu zdruncine la mers. SADOVEANU, forme J. 71. Pune roata la loc, vîră leuca, sucește lamba și-o strînge la scară, apoi își aprinde cioanca ...