Ce înseamnă A fi de credință (învechit) ?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "A fi de credință (învechit) ": A merita încredere; a fi credincios Expresia în context: El era un om de credință și de rugăciune. (BARTOLOMEU ANANIA) Ostașul era de credință și era viteaz.

" Jura lor pe cer si stele,
Dar credinta nu pazesc.
Cel ce cumpara sau vinde,"
Zi intai aprili poezie de Alecu Donici

" A pus a-ntoarce caii, zicand ca e semn rau,
Iar altii, in credinta ca ortu l-am dat popii
Din oftica sau tifos, batistele scoteau"
Noaptea de noiembrie poezie de Alexandru Macedonski

CREDÍNȚĂ, credințe, substantiv feminin

1. Faptul de a crede în adevărul unui lucru; convingere, siguranță, certitudine. Credință în victorie. 25ad Am chibzuit bine și am ajuns la credința că ne-am putea căsători acum. PAS, Z. I 95. Profesiune de credință = declarație publică pe care o face cineva asupra principiilor sau convingerilor sale (morale, politice etc.).

2. (Învechit și arhaizant) încredere (pe care o inspiră cineva), crezămînt. Ce credință poți avea în niște flăcăi? SADOVEANU, 0 ...