Ce înseamnă A face sau a-și face conacul (învechit şi popular) ?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "A face sau a-și face conacul (învechit şi popular) ": A poposi Expresia în context: Muierea bună și credincioasă își cunoaște bărbatul după mers, din tușite și strănuturi, ba chiar și din pocnetul biciului, iar nevasta la care își luase Păcală conac era și ea muiere bună și credincioasă. (citat din Ioan Slavici)

" Pina ce, intr-un miez de iulie, conu Mihai cazu pe neasteptate, trasnit de dambla, chiar in aria de treierat. Cel dintii a alergat opulos. A gasit o harababura in care se zbatea biata Angelica, deznadajduita, in miinilc slugilor, logofetilor, camatarilor. El a intervenit cu energie, a luat in miini si a continuat muncile, a savirsit cu pompa inmormintarea, a dat ragaz fetii sa-si vie in fire, a mingiiat-o, a intarit-o si a deschis succesiunea. Nu mai erau alti mostenitori. Mosia, gaunosita de datorii ca o masea stricata. Au sarit creditorii ca niste lupi. Angelica s-a speriat, a plins si s-a dat in miinile mintuitoare ale lui opulos. Asta, cinstit, a chemat magistratul, care sa statorniceasca mostenirea, si pe urma s-a pus s-o descurce. A stavilit intii haita celor cu polite si inscrisuri. A verificat impreuna cu Angela titlurile lor. A preintimpinat sechestrele pe recolta, vite si acareturi, a tinut piept bancilor lacome. Totul cu inima si dcsavirsit devotament. Nu s-a putut face altfel: datoriile nu se puteau nici pe departe acoperi si mosioara a fost scoasa la licitatie. Aici opulos era la largul lui. A jucat in zabale si a lasat in urma cu citcva lungimi pe toti alergatorii in cursa licitatiei si a cumparat ci mosia, cu domnisoara Angela pe deasupra.
Caci ce era sa faca fata? Unde sa se duca? A ramas in conac, si inca fara nici un sprijin, afara de opulos, pe carc-l cunostea din copilarie si al carui suflet nobil si brat tare le simtise indeajuns.
opulos ce putea sa faca? S-o dea afara pe drumuri? S-o opreasca tiitoarc? Si, loial, s-a insurat cu ea."
Proba poezie de Vasile Voiculescu

"
Pentru asta padurarii s-au suit de au abatut intii creanga cu creanga toata coroana. Altfel, s-ar fi rasturnat peste noi gorunul intreg. Pe urma ne-a fost lesne sa lucram cum am vrut asupra trunchiului dezbarat de toate caturile palatului sau de ramuri. Asta a fost o munca grea de un conac si mai bine. Numai niste insi iscusiti si de meserie ca padurarii mei puteau sa o indeplineasca.
Dupa ce ne-am descurcat de crcngarisul abatut jos, ani trecut la operatia asupra trunchiului propiu-zis. Era un trunchi gros si vinjos, cu fibre mari, vii si otelite ca niste muschi de atlet, care-l tineau viguros, neclintit si fara sa-i pese de scorbura ce-i mincasc numai o parte din maduva si de care parca se vindecase. Trebuia sa-l retezam mai sus, dincolo de inaltimea unui stat de om. Am incropit o scara si, dupa o munca de un ceas cu joagarul, am rasturnat partea de sus a trunchiului, cum ai ridica un copac inalt."
Taina gorunului poezie de Vasile Voiculescu

CONÁC, conace și conacuri, substantiv neutru

I.

1. (În orînduirea feudală și capitalistă) Casă (adesea și curte) boierească la țară, pe o moșie. La verb reflexiv:eo sută de pași se afla vechiul conac, vast, scund, bătrîn, înfipt parcă pe jumătate în pămînt. REBREANU, R. I 80. Casele, ca aparență exterioară și ca înfățișare interioară, erau curate conace. MACEDONSKI, O. IV 117.
       • figurat Cu fruntea-n țărînă conacele cad, Să crească în glie noul răsad. TULBURE, vezi R. 38.

2. (Învechit, cu sensul reieșind din determinări) Reședință a unui ispravnic sau subprefect ...