Ce înseamnă A da greș ?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "A da greș ": a) A nu nimeri ținta, obiectivul ochit Expresia în context: Vânătorul o privea cu uimire. Până atunci, pușca lui nu dăduse greș (G. TOPÂRCEANU) MACOVEI:  Tronc, Mărico! Oameni buni, este un leac de secetă care nu dă greș. (citat din Vasile Alecsandri) Plăieșii răspundeau cu gloanțe care nu făceau greș. (C. NEGRUZZI) A cercat și el să vadă de-a putea trece podul cu ochii închiși, și n-a dat greș. (ȘEZATOAREA, IX) b) A nu izbuti într-o acțiune, într-o întreprindere. A se înșela: Ochiul și cu mâna nu pot să dea greș ? (AL. ODOBESCU)

" De la o vreme
Se da gres in emanciparea umana!
Si tocmai pe straluminate cai"
Dreptul de veto poezie de Emil Lazarescu

" - Cine? intreba zapacit batrinul.
- Harapii, il lamurea Evtichie, ca diavolii se dau batuti si fugeau. La crice incercare a railor, cuviosii arapi puneau tobele in lucrare, si izbinda era fara gres a lor.
- Bine, bine, se domolea batrinul, dar impuscaturile? si iar se-ncrunta"
Ispitele parintelui Evtichie poezie de Vasile Voiculescu

GREȘ, greșuri, substantiv neutru

1. (Învechit și regional) Greșeală (2), defect, cusur, lipsă. Cîte lumini nu trebuiau să-i aprindă [lunii] fulgerele înaintea oglinzilor ei de senin, spre a-și cerceta mai cu de-amănuntul în ele greșurile chipului său grăsuliu. HOGAȘ, M. N. 165. A văzut Simina greșurile toate Și-a început să taie cusătura-n rînd. COȘBUC, P. I 245. De cîte se apuca toate le potrivea cum mai bine și le scotea la capăt fără de nici un greș. SBIERA, P. 304.
       • Loc ...