Ce înseamnă A da din gură sau cu gura ori a-i umbla sau a-i merge, a-i toca cuiva gura ca o meliță, ca o fofează, ca o moară stricată, ca o pupăză ?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "A da din gură sau cu gura ori a-i umbla sau a-i merge, a-i toca cuiva gura ca o meliță, ca o fofează, ca o moară stricată, ca o pupăză ": A vorbi repede și fără întrerupere. A flecări Expresia în context: Dă-i cu gura, iasă sfanțu! (popular) Spânului îi mergea gura ca pupăza. (citat din Ion Creanga) Dați din gură, măi feciori, Nu ședeți ca-n șezători. (JARNÍK-BÎRSEANU) Violeta turuia, ce-i drept, ca o meliță, despre toate prostiile de pe lume, lucruri pe care nu le cunoștea […] (citat din Ioana Dragan)

" S-orice limba amuteste, s-orice suflet e sedus...
Gestul lui e o minune, gura lui, rubin si perle.
Sa bei viata-n el e dulce sau sa bei sleirea fortei..."
Vasul poezie de Alexandru Macedonski

" Pe cand mai mare e vartejul,
Uscandu-mi gura si gatlejul,
Ma pun, si trag o hora lata."
Noaptea neagra poezie de Alexandru Macedonski

GÚRĂ, guri, substantiv feminin

I.

1. Cavitatea din partea anterioară și inferioară a capului oamenilor (mărginită în față de dinți și buze, iar în partea de dinapoi de începutul gîtului); (prin restricție) buzele și deschizătura dintre ele. Toți, ascunși care prin tufiș, care prin șanțul de lîngă drum, stau ca chinuiți de friguri, cu gura crăpată și cu urechile ațintite spre zgomotul de tropot de cai. BUJOR, S. 152. Le-am lăsat și eu pe fete să rîdă, pînă li s-a duce gura la ureche ...