eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă A avea cusur ?

Care e A avea cusur ?


CONSULTÄ‚ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "A avea cusur ":
A avea un defect, o meteahnă

Expresia în context:
Fata era vestită de frumoasă; numai atâta cusur avea și ea, că se uita, uneori, nu totdeauna, cruciș; dar tocmai asta îi plăcea lui cu deosebire. (I. L. CARAGIALE)



Acum puțină vreme a venit la mine un tânăr și mi-a spus că tinerii pe lângă multele lor distracții nocive mai au un cusur, acela de a lua în bășcălie lucrurile serioase. (http://www.ortodoxiatinerilor.ro/)




Ce inseamna expresia      Alte expresii înrudite sau asemănătoare
Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Sa te pierzi.

Am aurit aceste vechi podoabe,
Fara cusur e noaptea
Care-noata-n vin,

La geam aceiasi zori"
Noaptea poezie de George Constantin

" in poema dramatica a lui d. Hasdeu, scene intregi, un act sau si mai multe chiar se pot scoate fara a jicni iconomia intreaga a cladirii; scenele si actele ramase vor fi de sine statatoare si ne vor da o infatisare, desi mai restransa, totusi, insa, deplina a unei cutare parti din viata eroului.
Un alt cusur oarecum insemnat in Razvan este si felul versificatiei. in mai nici unul din versurile acestei poeme nu s-a tinut seama de cerintele accentelor: pretutindeni accentul firesc al vorbirii este rasturnat, astfel ca rare sunt cuvintele cari, in citirea ritmica a versului unde se gasesc, sa sune asa cum se aude sunand in vorbirea obicinuita.
Cu toate astea, insa, Razvan este si va ramane o bucata „cinstita" in literatura noastra, pentru ca in aceasta scriere inchipuirea este sanatoasa, caracterele sunt originale si in mare parte bine pastrate, si multe scene sunt cu adevarat dramatice si vrednice a misca sufletul privitorilor; iar mai presus de toate, pentru ca in Razvan sunt gandiri curate, spuse limpede cu vorbe frumoase romanesti, de ti-e draga lumea sa le auzi."
Literatura in teatrul nostru poezie de Ion Luca Caragiale

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
CUSÚR, cusururi, substantiv neutru

1. Imperfecțiune, lipsă, defect, meteahnă. Mă mulțămii doar să găsesc cusur frunzelor de plop, că fac prea mare gălăgie degeaba. HOGAȘ, M. N.

13. N-au dat nici peste una care să-i fi fost după plac, pentru că fiecăreia îi găsea cîte un cusur oarecare. SBIERA, P. 216. Ăsta e cusurul tău

– ești violent...

– Cusur, necusur, numaidecît să-mi spui la cine a făcut aluzie. CARAGIALE, O. II 128. Să facem între noi o învoială ca să scap de așa urît cusur ...