Ce înseamnă A alerga sau a umbla cu limba scoasă după ceva sau după cineva?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "A alerga sau a umbla cu limba scoasă după ceva sau după cineva": A dori foarte mult ceva, a căuta cu orice preț (să obțină ceva sau să găsească pe cineva) Expresia în context: După ce umblase vreo trei luni cu limba scoasă să încapă pe la vreo gazetă, intrase conțopist la primărie. (I. L. CARAGIALE) Lighioanele pădurilor umblau cu limba scoasă, să găsească unde să-și stâmpere setea. (EM. GÎRLEANU) - Dar la cumpărat cine te-a chemat? Si ai umblat cu limba scoasă! sări din nou Toader. (citat din Liviu Rebreanu)

" Si creste* ca de cununie,
Si alerga din toata tara
Sa-si prinza locul de pe ranguri:"
Fiica haosului poezie de Duiliu Zamfirescu

" Cu copiii toti, dar eu
Nu pot alerga ca dansii,
Ca sunt schiop si cad mereu!

Si stau singur toata ziua"
Catelusul schiop poezie de Elena Farago

ALERGÁ, alérg, verb

I. intranzitiv

1. A umbla sau a se mișca în fugă, a merge cu viteză, a goni, a fugi. Săriră din nou șanțul, alergară un timp. PAS, L. I 53. Trenul alerga în cîmp deschis. BASSARABESCU, vezi

15. Rada-i nălucire vie Cînd aleargă pe cîmpie. COȘBUC, P. I 96. Mai are două ceasuri bune de alergat. CARAGIALE, O. I 67. Caii lor aleargă alăturea-nspumați. EMINESCU, O. I 97.
       • figurat În sat vîntul aleargă pe uliță ca un cîine turbat și rătăcit. DUMITRIU, N. 188 ...