Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
VOIAJÓR, voiajori, substantiv masculin
1. (Rar) Călător. Mulți din voiajori, ce se întîmplă să vie o dată la Milan, rămîn pentru mulți ani. GOLESCU, Î. 127.
2. (În sistemul economiei capitaliste) Reprezentant al unei firme comerciale care vizitează diferite localități pentru a obține comenzi de mărfuri; comis-voiajor. vezi comis. A văzut cu propriii lui ochi, cum unu Iscovici, voiajor de meserie. a fost plesnit în plină stradă și doborît la pămînt. SAHIA, N. 94.
