Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
RUTIÉR, -Ă, rutieri, -e, adjectiv (Franțuzism) Care se referă la drumuri și la șosele; privitor la drumuri și șosele.
• Transport rutier = transport care se face pe șosele. Tractor rutier = tractor prevăzut cu roți cu cauciuc și cu remorcă, servind pentru tracțiunea pe șosele. Tractorul rutier se opri în fața lor, scîrțîind înfundat. MIHALE, O. 97. Claxonînd strident, un tractor rutier tîra încotrova o platformă încărcată cu zarzavat. GALAN, B. I 16. Mașină rutieră (și substantivat, n.) = mașină folosită la construirea șoselelor. Unul dintre cele două rutiere nu va putea face nimic altceva decît să transporte motorina la gară. MIHALE, O. 78. Adunîndu-și puterile, Filip goni în urma rutierului. GALAN, B. I 16.
