Ce înseamnă teoria Ä•i?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei " teoria Ä•i": teorie sociologică potrivit căreia inegalitatea socială își are geneza în folosirea, pe o anumită treaptă a dezvoltării, a violenței de către unii oameni împotriva altora

" Acum cand timpul meu s-antors din pribegie
Cu-o violenta ce sfida amar tacerea,
N-as fi crezut, da -mai ramas un strop de nebunie ! "
Strajerii albi poezie de Nichita Stanescu

" - Apucati-l de miini Tincti-l! porunci aproape cu tipat comandantul, repezindu-se el mai fntii cu miinilc intinse spre ofiterul nesupus.
Dar acesta facu un salt, scapa in coltul din spatele sau si, aparindu-sc, sta cu arma intinsa, amenintind pe oricine s-ar fi apropiat Atmosfera era incarcata de o violenta si o vitalitate care incepuse sa ne exalteze pe toti.
Comandantul, innebunit de furie, isi iesi din fire si trase Ia rindul sau browningul lui din teaca"
Capul de zimbru poezie de Vasile Voiculescu

VIOLÉNȚĂ, violențe, substantiv feminin

1. Însușirea a ceea ce este violent; putere mare, intensitate, tărie. L-am apucat de braț cu violență. SADOVEANU, N. forme 140. Inima lui se contrase cu violență. EMINESCU, N. 71.

2. Nestăpînire în vorbe sau în fapte; vehemență. Era un articol de o deosebită violență, tinzînd să dârîme dintr-o dată și răsunător un succes nu numai brusc, ci și brutal. SADOVEANU, E. 179. Era vestit... pentru violența și strășnicia sa. GHICA, la CADE.

3. Faptul de a întrebuința forța brutală; constrîngere, siluire, violentare. Contradicțiile dintre clasele sociale antagoniste se rezolvă prin explozie, prin revoluția social-politică, lichidarea vechiului fiind cu neputință fără întrebuințarea violentei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 360, 3/1.

– Variantă: (învechit) violínță (HASDEU,

I. vezi 246, IONESCU, M. 63) substantiv feminin