Ce înseamnă stil oral, -ă?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei " stil oral, -ă": manieră de exprimare scrisă care imită exprimarea prin viu grai

"
adica: perechi de dame si valeti imperechiati in pragul serii, adica: trefla de stiuleti aplecati in derizoriu de presiunea albastra a marii, costinesti - 2 mai - onesti (din doi parinti onesti), o portie buna de negru sub unghie cu care incerci sa refaci imaginea lui marylin monroe filigranata in marele bleu al drapelului national. in marele galben oral (in care gura revolutiei in direct a lasat o muscatura de bal). in marele rosu pierdut la canal.
dar daca cineva (cindva) - in vreun"
Pulpizcoaflo (vorba lui felix*) poezie de Paul Vinicius

ORÁL, -Ă, orali, -e, adjectiv

1. Care se transmite verbal, din gură în gură. De la Pușkin încoace, limba rusească scrisă devine mai bogată, înglobînd în ea toată comoara de nestemate a cîntecului oral. SADOVEANU, E. 209. Tradiția orală a neamului nostru cuprinsă în cînticele vechi. RUSSO, S.78.
♦ Care se face verbal, prin viu grai, care caracterizează graiul viu, vorbirea (în opoziție cu limba scrisă). Unic prin geniul lui oral, Creangă apare, prin neasemănata lui putere de a evoca viața, un scriitor din linia realismului. VIANU, A. P. 119.
♦ (Despre examene) Care se desfășoară prin întrebări și răspunsuri verbale.
       • (Substantivat, n.) Premiantul întîi la toate

– zece la teză, zece la oral. C. PETRESCU, Î. II 127.

2. (fonetică; în expresie) Sunet oral = sunet la articularea căruia aerul trece numai prin gură.