Ce înseamnă specific național?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei " specific național": sumă a caracteristicilor unei culturi, arte, literaturi care provin din trăsăturile proprii poporului și istoriei sale

" E adevarat, dupa cum am spus, ca, in loc de societate asezata si-nchegata, n-avem decat o lume de stransura, care isi schimba in fiece zi fizionomia, care nu poate avea porniri mai presus de cele strict utilitare, care nu poate avea traditie nici unitate de gandiri si de simtiri.
Cu toate astea, aceasta lume de stransura misuna aci d-asupra unui element etnic hotarat. Sub tot acest Babei, exista o limba romaneasca, care-si are geniul ei; sub toata aceasta vuitoare vecinie miscatoare, exista un popor statornic, care-si are calitatile si defectele lui specifice, bunul lui simt, o istorie plina de suferinte, nevoi, simtiri si gandiri proprii.
De ce, din straturile acestui popor, nu s-ar putea ivi din cand in cand unele inteligente deosebite, cari sa dea expresie monumentala acelor nevoi, simtiri si gandiri proprii? De ce, chiar din lumea de stransura de asa diverse proveniente, care misuna d-asupra poporului, nu s-ar gasi arareori si individualitati de o provenienta mai aleasa si mai nobila, care sa se insufle de la acele nevoi, simtiri si gandiri ale poporului, si, patrunzandu-se de geniul acestuia, sa-i ilustreze frumoasa limba? De ce se-ntampla asa de rar in literatura, caci de artele celelalte nici vorba nu poate fi, o productie de seama?"
Politica si cultura poezie de Ion Luca Caragiale

" Societatea romana actuala este prea serioasa si prea pozitiva ca sa aiba raporturi cu o arta de lux; iar literatura noastra este prea independenta si prea mandra ca sa aiba raporturi cu o societate utilitara. Astfel, si una si alta se dezvolta de sinele, fara a cauta sa se atinga, sa se influenteze cumva una pe alta.
Un om deprins a judeca dupa cele ce se-ntampla-n genere in lume, daca ar cunoaste mai intai societatea noastra, nu si-ar putea inchipui ca avem o literatura in care predomina intr-un mod atata de covarsitor poezia lirica romantico-pesimista si apoi — in proportie mai mica, ce-i drept, dar totusi destul de respectabila - novela sentimentala si lacrimoasa. in adevar, cine ar putea crede ca din grava noastra societate, care prospereaza de la o vreme intr-un chip vertiginos, din aceasta societate compusa in marea ei parte de oameni de tot soiul de afaceri, spirite pozitive si sanatoase, n-are sa rasara decat florile palide si triste ale livido-cloroticei noastre poezii? Fara-ndoiala, si societatea noastra, ca toate societatile omenesti, o fi avand patimile ei, suferintele si dorurile proprii; fireste ca si societatea noastra are un mod specific de a gandi asupra acestor pasuri ale ei. Dar desigur poezia noastra nu este expresia societatei noastre.
De aci - din faptul ca poetii si scriitorii nostri nu tin socoteala de societate si sunt prea mandri si prea independenti pentru ca sa considere necesara atentia acesteia in privinta lor - rezulta aceasta aproape totala lipsa de raporturi intre literatura si societate."
Cateva pareri anonime poezie de Ion Luca Caragiale

SPECIFIC adjectiv, s.

1. adjectiv caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, particular, propriu, tipic, (învechit) însușit. (Notă, trăsătură .)

2. substantiv atribut, calitate, caracter, caracteristică, însușire, notă, particularitate, proprietate, semn, trăsătură, (regional) însușietate, (figurat) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru. ( acestui proces este...)

3. substantiv specificitate, (rar) tipicitate, tipism. ( artei.)

4. substantiv spirit. ( limbii noastre.)

5. adjectiv caracteristic, clasic, reprezentativ, tipic. (Un exemplu .)

6. adjectiv caracteristic, obișnuit. (L-a primit cu amabilitatea .)

7. adjectiv aparte, deosebit, particular, special, sui-generis. (Un gust .)