 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură " - Dupa parerea mea? Eminescu si Cosbuc Pentru ce Te rog, citeste criticele mele si cu mai mare luare-aminte inca o data si vei vedea pentru ce. in privinta criteriului absolut dupa care se poate judeca o literatura, vei gasi raspunsul tot acolo. Literatura noastra, fara indoiala, poseda multe talente reale; nici unul insa atat de puternic, atat de egal si atat de continuu, incat sa poata trece ca un tip de artist ce s-ar putea numara intre artisti in intelesul european al cuvantului. De ce? Vei gasi in criticele mele si pentru aceasta o explicatie destul de larga. in scurt, intr-o societate unde arta nu poate fi o profesie, un talent artistic va trebui, fatal, sa nu se poata dezvolta intreg. - A proposito de talent, intreb eu, vazand ca d. Gherea nu vrea sa-mi dea mai mult decat ne-a dat in criticele sale: crezi, d-le Gherea, ca odata literatura romana va avea un concurs de talente mari, asa cum zici d-ta, in sensul european al cuvantului? Crezi ca vom avea odata o epoca, in care simultan producandu-se mai multe talente mari, acestea sa o faca celebra? - Se poate, raspunde d. Gherea; dar asta este o chestiune de noroc. Orice s-ar zice, talentul este un accident datorit la o nenumarata si complexa serie de imprejurari norocite Fara indoiala, mediul social are o colosala influenta asupra gandirii si operii unui talent; dar talentul trebuie sa existe prealabil: el insusi este o imprejurare. Si daca mediul social exercita o inraurire puternica asupra talentului, si talentul, la randul lui, va exercita asupra mediului o influenta cu atat mai puternica cu cat el va fi mai puternic, lata un exemplu. Avem atatea talente la noi, mai mult sau mai putin insemnate: asupra lor mediul social isi exercita influenta in masura in care ele sunt susceptibile de a o simti, pe cita vreme ele nu pot rastoarce si influenta lor asupra mediului social, intrucat el ar fi susceptibil sa o simta. Aceasta este cauza pentru care literatura romaneasca, in totalitatea ei, nu are o fizionomie completa, in sensul european al cuvantului. Nimic insa nu poate justifica temerea ca niciodata imprejurarile nu vor favoriza natiunea romaneasca - cum a favorizat pe celelalte, mai vechi in cultura - cu o pleiada de talente mari, care sa-i onoreze limba, dand expresie, in adevar mare in sensul omenesc, gandirilor si simtirilor ei. E foarte probabil, e chiar sigur ca marile reforme sociale si economice, cari se prepar in Europa si cari vor trebui neaparat sa foloseasca si natiunii romanesti, vor inlesni evocarea si rasarirea multor talente mari din randurile acestui popor, inzestrat cu atata putere de viata si cu atata spirit." De la D. C. D.-GHEREA poezie de Ion Luca Caragiale |
| Definiție din
SIMULTÁN, -Ă, simultani, -e, adjectiv (Despre acțiuni, evenimente și stări, în opoziție cu succesiv) Care se petrece sau există înacelași moment (cu altul sau cu altele); concomitent. Prezența simultană a norilor și a lunii pe cer prilejuiește lumii spectacolul ei cel mai încărcat de o grea, aproape insuportabilă frumusețe. BOGZA, C. O. 52. Dicționarul limbii romîne literare contemporane • (Adverbial) Din verb reflexiv:eo sută de gîturi izbucni aproape simultan și furtunos același «huo» revoltat, pe cînd Trifon Guja, apucînd o piatră, o zvîrli după automobilul ce se depărta scrișnind. REBREANU, R. II 45. ♦ (Sistem de) ecuații simultane = (sistem de) ecuații în care mai multe necunoscute intervin deodată în mai multe ecuații. – Variantă: (rar) simultanéu, -ée (MACEDONSKI, O. IV 136) adjectiv |
