Ce înseamnă salt mortal, -ă?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei " salt mortal, -ă": figură de gimnastică constând dintr-o săritură în cursul căreia corpul face o rotire completă în aer

"
Poezia romana in jumatatea a doua a sutei XIX, suta fara sot -impari musae numero gaudent! si ele erau fara sot, noua! - ni se prezinta in toata maturitatea ei complexa ca un tapet multicolor, bizar - daca n-ar fi rational - straniu - daca n-ar fi logic - in care milioane de fire de toate culorile, tonurile si nuantele posibile si imposibile, imaginate si imaginabile (de la un pembe cat mai spalacit pana la conabiul cel mai posomorat), ca sub mainile fermecate ale unei tesatoare din basme, se intretes, se impletesc, se incarliga in zigzaguri fantastice, insa conduse de o stricta sistema, vagabonde, insa cu un tel bine si precis determinat, cantand amorul, avanturile generoase, durerile si suferintele, sperantele si idealurile unui neam intreg de martiri si de eroi; cantand, mai presus de toate, Patria si Poporul, desi sovaind uneori, pe cararile abrupte ale Parnasului, catre precipitiul de trei ori mortal al pesimismului; intrebuintand pentru scopul ei frumos si mare cu aceeasi dezinvoltura, de la genul cel mai badin pana la grava oda, pana la balada istorica si epopeea eroica, toate acestea apucate cu o egala putere, cu un egal avant, cu o egala inspiratie de catre poetul roman, care nu putea, ca roman, sa fie altfel; caci soimii, cari, sub bolta azurie, cu mult d-asupra piscurilor stancoase ale Carpatilor stravechi, se invartesc in spirale gigantice, ascendente - sic itur ad astra! - patrund cu privirile lor pana in zare departe, catre miazazi, unde, ca un brau de argint, sclipitor sub razele soarelui, serpuieste anticul Istru, o veche cunostinta a persanului Darius, sau Dariavus, cum vor savantii moderni, in tot cazul fiul lui Histaspe -pater certus de asta data; apoi, catre miazanoapte si apus, zaresc Muntii Apuseni, cei bogati in aur, vad tinuturile Muresului, comori de brazi si de feciori ca brazii - in zadar torturati sa pronunte barbarul ieremlele! in loc de sublimul �inalta-ti lata frunte!" - vad incantatoarele si smaltatele tari ale Barsii si Oltului, Amlasului si Fagarasului, si Banatul, granar al unei imparatii, si prin urmare tot asa, poetul, din inaltimile la cari-l arunca inspiratia si imaginatia, imbratiseaza cu privirea si muntii, si codrii, si dealurile, si colinele, si vaile, si vasta tarina sudica, si grandiosul parc nordic al neamului roman, apucand cu un ochi Tisa, cu altul Dunarea, cu altul Nistrul si cu altul Marea si cantand un imn solemn, secular, titanic: contopirea lor - idealul lui.
Aceasta este poezia romana injumatatea a doua a secolului XIX; aceasta a fost activitatea poetilor nostri, incepand cu dulcele Paris Momuleanu si terminand cu pleiada din zilele noastre."
Literatura si artele romane in a doua jumatate a secolului XIX poezie de Ion Luca Caragiale

" intre sani flescaiti
in ameteala de miere albastruie a poemului mortal
cum este chrysolitul Ei stralucitor din buric"
Poemul mortal poezie de Nicolae Coande

MORTÁL, -Ă, mortali, -e, adjectiv Care provoacă moartea, care aduce moartea. E o stîncă neagră și rea și plină de o mortală primejdie. BOGZA, C. O. 374. Ciuma, ca toate boalele mortale... foarte periculoasă întiia oară, devine puțin violentă la acei care au mai fost loviți de ea. GHICA, S. A. 31. Salt (mortal) = figură de gimnastică constînd într-o mișcare de rotire totală a corpului cu capul în jos și cu picioarele în aer. Care poate provoca moartea; groaznic, îngrozitor. In prada unei senzații mortale. CARAGIALE, N. A. 88.