Ce înseamnă revoluție socială?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei " revoluție socială": acțiune socială de transformare radicală calitativă a societății, prin care se realizează trecerea de la o formațiune inferioară la alta superioară; revoluție culturală

" Un cuvant inca, si am terminat.
Dupa ce am trecut in revista a voi d'oiseau principalele faze ale miscarii noastre intelectuale, de la marea si sangeroasa revolutie din 48, cand o mana de bravi tulumbagii a tinut piept unei intregi armate otomane in Dealul Spirii - demni urmasi ai vitejilor plaiesi cari au tinut in loc pe mandrul Sobieski - si pana in ajunul sfarsitului acestui veac, care a avut onoarea sa ne dea un Edison, un Pasteur si un Roentgen, voi recomanda cu dinadinsul tinerimii o atenta citire a concluziunii mele.
"
Literatura si artele romane in a doua jumatate a secolului XIX poezie de Ion Luca Caragiale

" patului rupt ajuns tronul
de pe care nici o revolutie nu ar putea sa ma coboare
dragostea noastra a-nceput in laguna"
Mississippi poezie de Ioanid Romanescu

REVOLÚȚIE, revoluții, substantiv feminin

I.

1. (filozofie) Schimbare de obicei bruscă și prin salt a unui fenomen, care trece de la o stare calitativă veche la o stare calitativă nouă, superioară.

2. (Urmat de determinări care arată caracterul mișcării) Schimbare radicală și de obicei bruscă, pașnică sau violentă, în raporturile economice, sociale și politice ale unei societăți, și care constă în sfărîmarea vechilor relații de producție și instaurarea unor relații de producție noi, corespunzătoare nivelului de dezvoltare a forțelor de producție, precum și în trecerea puterii de stat din mîinile vechii clase dominante, exploatatoare și decadente, în mîinile unei noi clase progresiste. Revoluția bolșevică a transformat Rusia dintr-o temniță a popoarelor într-o unitate frățească. SADOVEANU, E. 192.
       • Revoluție burgheză = revoluție care luptă pentru desființarea relațiilor feudale, fără depășirea cadrului orînduirii capitaliste. Revoluție proletară (sau socialistă) = revoluție în care proletariatul, sub conducerea partidului său marxist și în alianță cu elementele semiproletare de la orașe și sate, zdrobește burghezia, instaurînd dictatura proletară. Revoluția socialistă nu este un singur act, nu este o singură bătălie pe un singur front, ci o întreagă epocă de ascuțite conflicte de clasă, un șir îndelungat de bătălii pe toate fronturile. LENIN, O. XXII 139.

3. (Popular) Răscoală, revoltă. S-a iscat revoluție în toată țara. Au fost și mai demult răscoale. STANCU, despre 126. Acolo e cuibul revoluției și de-acolo au pornit toate. REBREANU, R. II 223.

4. figurat Schimbare, transformare radicală într-un anumit domeniu. Revoluția tehnică a adus progresul modern al metodelor de producție mecanizată.
       • Revoluție culturală = acțiune întreprinsă și înfăptuită de clasa muncitoare, în condițiile create de instaurarea dictaturii proletariatului și ridicării nivelului de trai al maselor, avînd drept scop crearea unei culturi corespunzătoare relațiilor socialiste de producție și răspîndirea ei în mase cît mai largi. Revoluția culturală în țara noastră are ca efect o creștere uriașă a cererii de tipărituri. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 483, 1/3.

II.

1. (astronomie) Mișcare periodică a unui corp ceresc care parcurge o traiectorie închisă, o orbită.
       • Perioadă de revoluție = timpul necesar unui corp (ceresc), ca să parcurgă întreaga sa orbită.

2. (geometrie) Mișcare de rotație a unui corp în jurul unei drepte fixe.
♦ (mecanică) Rotație completă a unei roți în jurul osiei.

– Variantă: (învechit) revoluțiúne (GHEREA, ST. Hristos II 215) substantiv feminin