Definiție din
Dicționarul limbii române moderne
CAUZÁL, -Ă, cauzali, -e, adjectiv Privitor la cauză, de cauză.
• Propoziție cauzală = a) propoziție coordonată care arată motivul pentru care se săvârșește sau se cere să se săvârșească acțiunea din propoziția cu care e coordonată; b) propoziție subordonată care exprimă cauza pentru care se săvârșește acțiunea din propoziția regentă și care corespunde complementului circumstanțial de cauză. Conjuncție cauzală = conjuncție care introduce o propoziție cauzală. [ pronunție: ca-u-]
– latina literar causalis (în franceză causal).
