Ce înseamnă : priiaten?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei ": priiaten": slava priĬatelĬ

" Inspirarea te-aripase sa atingi inalte culmi,
M-ai chemat sa-ti fiu prieten — frati de cr uce ne legasem,
O simtire si un cuget sa ne turbure jurasem;"
Prietenie apusa poezie de Alexandru Macedonski

" Imoralul ia cuvantul si-ti vorbeste de morala...
Cine crezi ca ti-e prieten ti-e dusman neimpacat...
N-ai sa faci un singur bine, c-ai facut si un ingrat,"
Epoca poezie de Alexandru Macedonski

PRIETÉN, -Ă, prieteni, -e, substantiv masculin și forme

1. Persoană de care cineva este strîns legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere, stimă și devotament reciproc; amic. Prietenă Elisabeta, iți înțelegem disperarea. SAHIA, N. 42. Radu a știut, într-adevăr, să-și aleagă un bun prieten printre camarazii lui. VLAHUȚĂ, O. A. I 98. Tîrziu de tot în noapte trei vechi prieteni stau de vorbă într-o berărie. CARAGIALE, O. II 216. La nevoie se cunoaște prietenul.
       • (Poetic) Tot ce mișcă-n țara asta, rîul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este. EMINESCU, O. I 147.
       • Expresia: Prieten la cataramă vezi cataramă.
       • (Adjectival, figurat) Ci-ntunerecul prieten stăpînind pînă departe Și de oameni și de patimi fericirea ne-o desparte. TOPÎRCEANU, B. 74.

2. Amant, iubit. A mințit... că bărbatul e o rudă a ai. Pe urmă... te-a informat că este vorba de prietenul ei. PAS, Z. I 93.

– Pronunțat: pri-e-.

– Variante: (regional) prietín,-ă (SADOVEANU, O. VII 29, DAVILA, vezi vezi 115, ALECSANDRI, T. I 190), pretín, -ă (JARNÍK-BÎRSEANU, despre 244) substantiv masculin și forme