Definiție din
Dicționar enciclopedic
POLO (< limba engleză, limba franceza ) substantiv neutru
1. Joc sportiv de echipă practicat călare, originar din India, cu o vechime de peste 5.000 de ani, în care mingea (de lemn) este lovită cu bastoane lungi timp de patru, șase sau opt reprize a câte șapte minute fiecare. Preluat și îmbunătățit de perși și în epoca contemporană de britanici. Echipele au astăzi 4 jucători și durata este de 9 reprize a 7 minute și jumătate.
2. Joc sportiv care se practică în apă (folosindu-se diverse procedee de înot), într-un bazin de 20 x 30 m, adânc de 1,8 m, porțile de 2,7 x 0,9 m, între două echipe formate din câte șapte jucători, timp de patru reprize a câte șapte minute de joc efectiv, scopul fiecărei echipe fiind a introduce mingea în poarta adversarului. A fost inclus la Jocurile Olimpice de la Paris în 1900. Primul Campionat Mondial s-a desfășurat la Belgrad în 1973. În România, primul Campionat Național a avut loc la Cluj, în 1928.
