Ce înseamnă â–­ pîlnia telefonului?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "â–­ pîlnia telefonului": receptor telefonic

" Numai de lostrita rivnita, care acum il juca si il infrunta pe fata, nu se mai putea atinge, si ii simtea mereu dulcea ei greutate in bratele-i pline de amintirea ei.
^Povatuit de niste cojani urcati cu carele dupa lemne, a impletit din nuiele un fel de cotete, ca niste custi, pe care Ie-a ascuns ici-colo in apele limanurilor, unde stia ca trage salbaticiunea, dupa ce le-a umplut cu pastravi vii. Lasa numai o portita ca o pilnie pe unde sa patrunda lostrita, dar pe unde sa nu mai poata iesi. La altele iscodise cite o clapa, care sa se deschida numai dinafara si sa se inchida indata ce vinatul a patruns inauntru. Toate, zadarnice. Muntenii rideau de coliviile lui in care vrea sa prinza apele. Capcane pentru pestii prosti de balta. Atit numai ca dimineata gasea momelele mincate si gratiile rupte ca de o mina. Aliman s-a luat de ginduri si a inceput sa se incredinteze ca nu este lucru curat. Si iar a pornit sa tinjeasca.
intr-o zi s-a hotarit. Aplecat in sus, la un sat salbatec de pe Neagra. Auzise el ca acolo e un vraci batrin, mare deseintator de pesti; un fel de stapin al apelor. A urcat cale de o zi si a ajuns noaptea tirziu. Animerit casa, a batut si s-a rugat de gazduire. Vrajitorul I-a primit si l-a oprit de a mas chiar la el citeva zile. Ce i-o fi spus, ce l-a invatat, cum l-a deseintat, nu se stie."
Lostrita poezie de Vasile Voiculescu

" pe trupuri si pe trunchiuri, inapoi?
Imensa pilnie de trupuri, trecind prin nori,
trecind prin aer, rotitoare,"
Turnare de soare pe pamint poezie de Nichita Stanescu

PÎ́LNIE, pîlnii, substantiv feminin

1. Obiect de metal, de sticlă, de porțelan etc., de obicei în formă de con gol în interior, terminat în partea de jos printr-un tub și care se folosește la turnarea lichidelor în vase cu gura strîmtă. Din umezeală și ceață, se înfiripă întîi o umbră mare cu ochii roșii, apoi trupul scund și hornul înalt în chip de pîlnie al locomotivei de manevră. DUMITRIU, N. 70. Iaca mai încoace un butoiaș de vin de Drăgășani... pune pilnia mare și toarnă cu vedrița, ca să bem. ODOBESCU, S. I 84.
       • Expresia: A-și face palmele pîlnie (la gură sau la ureche) = a-și așeza mîinile în dreptul urechilor sau al gurii în forma unei pîlnii, pentru a auzi sau a putea fi auzit mai bine. Nume dat unor obiecte în formă de pîlnie (1), care amplifică sunetele. Pîlnie acustică. ▭ Pîlnia telefonului = receptor telefonic. în toate pîlniile telefoanelor glasurile zbierau răgușit. C. PETRESCU, C. vezi 342. (Eliptic) Răspunsul a venit atît de repede și irevocabil, încît s-ar fi spus că omul pîndea de mult, cu pîlnia de ebonită în ureche, așteptînd. C. PETRESCU, C. vezi 263.

3. Rezervor, încăpere sau locaș, mai larg în partea de sus decît în cea de jos, amenajat pe un sistem tehnic pentru a înlesni introducerea sau evacuarea unui material. Pîlnie de alimentare cu cărbune a unui focar.

4. Depresiune de teren, în formă conică, în terenuri solubile. vezi dolină.
♦ Groapă în pămînt făcută de un obuz sau de o bombă. Aici, domnule căpitan... îi răspunse un glas dintr-o pîlnie adîncă de obuz. CAMILAR N. I 52. Au umblat pînă ce-au dat în pîlnia unei gropi de obuz. SADOVEANU, M. C. 91.

5. Locul în care se adună buștenii, înainte de a fi coborîți pe jilip.