Ce înseamnă pictori blestemați?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei " pictori blestemați": nume dat artiștilor postimpresioniști de la sfîrșitul secolul 19 și începutul secolul 20, considerați atît din punct de vedere al operei cît și al nonconformismului social un pericol pentru societatea vremii

" De ce-as gasi acum sa tac Aceasta canepa de veac Pe un strabun, ca pe-un catarg, Albind furtunile in larg?
Pan la origini ingropat In toata canepa din sat, Eu am tunat si-am blestemat Un alb mai negru ca un iad.
Ca-n traiul nostru cel canit Atatea lacrimi s-au urzit, Si ca un steag s-a razvratit Camasa mea de om trudit!"
Alb, mult alb poezie de Anatol Codru

" in inimile voastre de ce nu pot eu oare Sa vars caldura sacra ce-ncinge sanul meu? Atunci ati trece viata cum trece-o sarbatoare, inalte Dumnezeu!
O, frati d-o suferinta, d-o tara, d-o durere, Se cade ca proscrisul ce voi ati blestemat S-atinga sanul vostru cu flori de mangaiere, El, cel nemangaiat!...

"
Si florile plapande din campurile noastre poezie de Dimitrie Bolintineanu

BLESTEMÁT, -Ă, blestemați, -te, adjectiv

1. (Și în forma, populară blăstămat) Cu purtări rele; rău, ticălos, mișel; (adesea în glumă, fără înțeles rău, despre copii) ștrengar. Să nu-ți faci de lucru cu ei, căci sînt niște oameni blestemați!
       • (Substantivat) Dar tu, blestemato, cine ești? BENIUC, vezi 66. Dăduse poruncă să pornească în căutarea blestematului care îi făcuse de rușine. PAS, Z. I 227. Ia stați oleacă, blăstămaților, să vă dau eu! CREANGĂ, A. 42. Șezi binișor, blăstămatule! ALECSANDRI, T. 110.
♦ Nenorocit, rău, neprielnic. verb reflexiv:eme blestemată.

2. (în superstiții) Pe care l-a blestemat cineva, pe care l-a ajuns blestemul cuiva; afurisit. Arunc repede floarea, ca pe un lucru blestemat. SAHIA, N. 27.

– Variantă: (popular) blăstămát, -ă adjectiv