Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
PERTURBÁȚIE, perturbații, substantiv feminin Faptul de a perturba; perturbare. (Atestat în forma perturbațiune) Se constată în toate că sufere de o perturbațiune nervoasă. SLAVICI, O. I 386. Protestă sus și tare în contra intențiunilor ce i se atribuia, că ar voi să aducă turburări și perturbațiuni. GHICA, S. 124.
• Perturbații atmosferice = ansamblu de fenomene fizice din atmosferă în urma cărora se strică verb reflexiv:emea.
– Variantă: perturbațiúne substantiv feminin
