"
Domnul da semnalul, buciumele sun. in treizeci patrate, bravii lui se
pun. Turcii pun in frunte cetele-nchinate, Dar cu focuri crude le trasnesc
in spate. Domnul da un ordin catre vanatori Ca sa-ndrepte focul
peste tradatori, intre doua focuri, cu-a lui calarime, Tradatorul hatman
piere cu rusine. Cu virtute rara moldovenii mor! Turcii se-nspaimanta
de nepasul lor. Cu-ai lor cai s-arunca repezi pe patrate Ce ca stanci
de piatra stau nestramutate. Desperati descalic, se tarasc pe maini,
Musca de picioare pedestrii romani. De trei ori moldavii, turcii imbrancira,
Dar tatarii ageri ajutor sosira. Cum spumoase valuri ce pe mari pornesc, Afla
vant contrariu, stau, se zguduiesc, Apoi iar se-nturna repezi, spumegate,
Astfel se-nturnara cetele turbate. Toti restransi, p-ai nostri, repede
cobor, ii strivesc prin numar si prin focul lor. Calul si piciorul nu
mai pot sa calce Decat pe cadaveri... Campu-n sange zace.
Bratele-amortite spedele scapau. Cei armati nu cata, nu stiu unde dau. O furtuna
cruda repede-a-nceput!... Pulberea-i udata, tunurile-amut. Domnul, cu durere,
catre-ai sai vorbeste: — "Omul si natura, tot ne paraseste. Nu mai
e scapare, noi am fost tradati!... Cel putin muri-vom ca niste barbati! Si prin
moartea noastra dalba, vitejeasca, S-aratam ca neamul demn e sa traiasca! Lupta
ce se pierde cu-acest chip sublim Este-o biruinta! Fratii mei, murim!"
Zice si s-arunca cu stindardu-n mana intr-o mare ceata d-armie pagana.
Cei mai bravi ii urma, iar pe calea lor Turcii randuri, randuri
cad zdrobiti si mor.
Noaptea pune termen intr-a lor zdrobire. Domnul se retrage cu putina-ostire.
Dupa niste santuri toti se gramadesc Si se bat trei zile pana flamanzesc.
Pasa lor propune lupta sa incete, Cu cuvant ca viata, tara sa respecte.
Pe coranul sacru jura sapte ori. Ionascu merge la apasatori. Dar abia crestinii
locul lor pradara Si-ntre cai pe domnul, turcii il legara. Caii fara frane
zboara pe campii, Fug ca doua pasari printre vijelii. O turbare cruda
pe crestini conjoara. Dupa cum jurara, cauta sa moara: intru prin turcime,
moartea cautand. Pan la cel din urma s-abat omorand.
Stinsu-s-a lumina gloriei moldave!"
Rovina poezie de Dimitrie Bolintineanu
"
P-o magura neagra cei doi frati s-aduna; Jura sa nu moara fara de razbuna...
Dupa-a lor chemare, mezii si bulgarii Se cobor din munte sub cei frati primari.
Sate si tinuturi celor doi se-nchina. Tremura, paleste fala bizantina. Anghel
pasa insa spre rasculatori. Cei doi frati vorbira catre luptatori: —
"Pana cand romanul capul o sa plece Umilit sub jugul
tiraniei grece? Cela ce da viata, printr-un magic vis ingerul sau dulce
noua a trimis Si ne-a zis: purcedeti cu indemanare Si va bateti
mandru pentru neatarnare! Domnul tuturora astfel a voit. Nu sunteti
poporul Domnului iubit? Grecii, prin mandrie si prin necredinta, A pierdut
amorul de la providinta. Domnul ne trimite in acest razboi... Credeti
intru dansul si va fi cu voi."
Astfel ei vorbira catre luptatori."
Marirea lui mihai poezie de Dimitrie Bolintineanu
ă in literatură 
