Ce înseamnă monolog interior?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei " monolog interior": procedeu literar specific romanului sau nuvelei de analiză psihologică, prin care personajul supune introspecției propriile sentimente

" Caimac era diminutivul de mangaiere al lui Maican sufleorul.
Iaca a sosit in fine si marele monolog Paianjenul infam o ia la inceput cu binisorul, rar si-ndesat. Sirurile d-intai merg bine Pe urma se porneste mai iute; Maican il tine de scurt; Serghe ii da zor inainte, se-nfierbanta iar Maican sufla din fundul inimii. La o fraza pe care o apuca bine, Serghe se repede-n goana mare, striga, sforaie si nu mai aude pe sufleor. Acesta, cum era foarte nervos si pripit, pierde si el sirul, si se-nneaca amandoi de tot. Paianjenul desperat isi frange mainile, bate din picior si maraie printre dinti:
«M-ai omorat, frate Caimac mersi!»"
Moment de distractie poezie de Ion Luca Caragiale

" Si i-am facut scurt - e deajuns cat de scurt pentru inteligenta lui - teoria motorilor animati, cari trebuiesc sa dispuna totdeauna de o rezerva de energie inmagazinata. Iata o gloaba spetita si stinsa de puteri, pe care n-ai crede-o in stare sa se mai tarasca trei pasi. Calaretul e atacat de vrajmasi armati, cari descarca focuri asupra-i. El smuceste fraul, da pinteni si tipa desperat. Atunci, gloaba nauca da drumul rezervei de energie; din cateva sarituri supreme, a urcat dealul; intr-o clipa a fost departe de primejdie. Poate crapa in varful dealului, dar l-a urcat. Este incalculabil in cata putere mecanica se poate transforma energia inmagazinata cheltuita dintr-o singura data.
Brezeanu a suras, multumit ca, fara sa fi cunoscut teoria, ii stia intuitiv adevarul; si cat il stia de bine ne-a dovedit-o la reprezentatie. In monologul lui, Harpagon, ridicat la cea mai inalta treapta de iritare, s-a aratat in stare sa cheltuiasca o putere colosala, pe care nimeni nu i-ar fi banuit-o pana aci. Si atat a cheltuit-o de generos, incat un singur ras n-a venit din toata sala sa turbure nepotrivit linistea care ne trebuia tutulor pentru a contempla acel infiorator fenomen ce se cheama cea din urma nadejde.
Daca a putut in unele momente sa ne faca acest nefericit sa radem de prostiile si rautatile la cari-l impinge detestabila-i patima, de asta data nu mai e de glumit: stam ingroziti in fata acelui zbucium. E un suflet de om smacinat pana in fundul fundului. Uraciosul acum ne intereseaza si ne atrage; incet-incet, vazandu-i amarele lacrimi, ii uitam pacatele, il compatimim, plangem de mila lui si ramanem inecati de emotiune cand, dupa ce arunca oribila amenintare cu cazne si calai, pleaca, nebun, sa-si gaseasca ori comoara, ori moartea."
Ion brezeanu poezie de Ion Luca Caragiale

MONOLÓG, monoloage, substantiv neutru

1. Scenă dintr-o lucrare dramatică în care un personaj, fiind singur pe scenă, își exprimă cu glas tare gândurile.
♦ Monolog interior = procedeu literar specific romanului sau nuvelei de analiză psihologică, prin care personajul supune introspecției propriile sentimente.
♦ Lucrare dramatică de proporții reduse, destinată să fie interpretată de către un singur actor.

2. Vorbire neîntreruptă a cuiva, fără a da altuia timp pentru replică; vorbire cu sine însuși. [plural și: monologuri]

– Din limba franceza monologue.