Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
PREVENTÍV, -Ă, preventivi, -e, adjectiv Care are ca scop preîntîmpinarea, împiedicarea unui rău, apariția unei boli, săvîrșirea unei infracțiuni etc. Control preventiv. ▭ Nu avem un tratament curativ, dar avem unul preventiv. BART, S. M. 109.
• Medicină preventivă = ramură a medicinii care se ocupă cu mijloacele de apărare a organismului împotriva bolilor și de combatere a condițiilor care favorizează apariția lor. (juridic) Arest preventiv (sau închisoare preventivă) = deținere provizorie a unui inculpat în vederea cercetărilor, pe baza unui mandat de arestare; loc în care sînt deținuți astfel de inculpați. Pînă a doua zi dimineața, tot Tecuciul știa că Manlache Pleșa a fost prins și se află, legat în hate grozave, la arestul preventiv. POPA, vezi 203.
