Definiție din
Dicționar enciclopedic
SMÂRDÁR (conform limba bulgară smradijak) substantiv masculin Arbust din familia Ericacee, înalt până la 50 cm, bogat ramificat cu flori roșii-purpurii, roz, rar albe; formează tufișuri întinse în partea superioară a etajului subalpin, până la 2.100-2.300 m, pe soluri acide, adesea scheletice (Rhodondendron myrtifolium = kotschyi). Specie carpato-balcanică, înrudită cu speciile de rododendron din Alpi. În România crește în Carpații Orientali și Meridionali. Frunzele conțin substanțe tanante. Specie ocrotită. Important rol antierozional. Florile folosite, sub formă de infuzie, împotriva tusei și bronșitei și în afecțiuni renale. Sin. bujor de munte.
