Ce înseamnă 225; lupul-vrăbiilor?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "225; lupul-vrăbiilor": pasăre cu spinare cenușie și cu aripile și coada negre; se hrănește cu păsări mici, șoareci și insecte lanius excubitor; lupul-albinelor

" Imbatraniti sihastrii in paduri,
Blana de lup li s-a lipit de trup,
Parul le tese ochii,"
BATRANI, sihastrii poezie de Ana Blandiana

" Am tras in lupi si-agonisiram vant, Parca-am uitat de lupi, dar ni-i si dor, Si-i cautam urland in umra lor, Prin teava pustii, parca-n noi ochind.
Mi-i foarte greu sa stiu ca n-avem lupi, C-am saracit de lupi aceasta viata, Ca m-am spalat cu plansul lor pe fata, Ca lacrima mi-i ciucure de plumb.
"
Lupii poezie de Anatol Codru

LUP, lupi, substantiv masculin

1. Mamifer sălbatic, carnivor, care seamănă cu un cîine, dar are capul ceva mai mare, botul și urechile mai ascuțite și coada mai stufoasă (Canis lupus). Dintr-o dată s-au sculat cu mînie scroafele asupra lupului, clefăind și pălindu-l cu sfîrlele. SADOVEANU, B. 103. Argatul... a murit sărmanul mușcat de un lup turbat. HOGAȘ, DR. II 46. Și deodată-n urmă-le văzură că se ridică o pădure, neagră, deasă, mare, înfiorată... de un urlet flămînd de lupi. EMINESCU, N. 23. Ochii bancherului se înflăcărară; ai fi zis că e un lup flămînd ce vede o pradă. BOLINTINEANU, O. 393.
       • (În proverbe și zicători) Pe ciobanul fără cîine Lupii-l lasă fără pîine (= cel care nu-și ia măsuri de prevedere păgubește). Lup îmbrăcat în piele de oaie (sau lup în pielea oii), se spune despre un om șiret, rău, care se preface că e bun și cu vorbe mieroase caută să-și ajungă scopul. Lupul mănîncă și din oile numărate vezi numărat. Lupul, cu slugi rămîne flămînd (= cine nu se servește singur rămîne păgubit). Ori îi urla ca lupul, ori îi cînta ca cucul (= tot una este). A intrat lupu-n coșar (= păzește-te de hoț). Vorbești de lup și lupul la ușă, se spune atunci cînd, pomenind numele cuiva, acesta tocmai sosește. A da oile în paza lupului (= a lăsa pe cineva la discreția unui dușman al lui). Lupul își schimbă părul, dar năravul ba (= deprinderile rele și învechite nu se schimbă ușor).
       • Locuţiune adverbiala De cînd cu lupii albi vezi albaneză
       • Expresia: A trăi ca lupul în pădure = a trăi la largul său. A avea urechi de lup = a auzi bine. A închide lupul în stînă = a avea dușmani în casă. A înghiți (sau a mînca) ca (sau cît) lupul = a înghiți sau a mînca mult și cu lăcomie. A se duce (ca) pe gura lupului vezi gură (I 1). A se arunca în gura lupului = a se expune primejdiilor. A scoate (sau a trage) ca din gura lupului = a scăpa, a salva un lucru aproape pierdut. Foame de lup = foame mare. Gură de lup vezi gură.
♦ figurat Om hrăpăreț și crud. Și lupii s-or frînge amarnic de rău De-or verb reflexiv:ea să se-atingă de leagănul tău. FRUNZĂ, S. 11.

2. Compuse: lupul-bălții = știucă; lup-de-mare = numele unei specii de focă; figurat marinar experimentat. Femeia... vorbește cu pasiune, ca orice lup-de-mare, despre chestii navale, vapoare, furtuni și naufragii. BART, E. 225; lupul-vrăbiilor = pasăre cu spinare cenușie și cu aripile și coada negre; se hrănește cu păsări mici, șoareci și insecte (Lanius excubitor); lupul-albinelor = gîndăcel viu colorat a cărui larvă trăiește în stupii de albine, producînd pagube (Trichodes apiarius); (botanică) barba-lupului vezi barbă; gura-lupului vezi gură; ochiul-lupului vezi ochi; părul-lupului vezi păr; spinarea-lupului vezi spinare; talpa-lupului vezi talpă.

3. Buștean susținut de o capră deasupra jilipului, folosit ca frînă pentru reducerea vitezei lemnelor.

4. Nume dat la diverse mașini folosite în filaturi pentru curățirea sau prelucrarea materialelor textile.