Ce înseamnă locuțiune adverbiala rar în substanță?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei " locuțiune adverbiala rar în substanță": pe scurt, în rezumat; în fond

" Timpuri noi si jocuri noua; sarbatori panathenee ,
Totul piere sau se schimba; — neclintit esti numai tu.

Tu, ca toate, esti in lume de substanta pieritoare,
Dar in forma ta de astazi pieritor nu e nimic;"
Pe acropole poezie de Duiliu Zamfirescu

" La starea-ti primitiva.
Despar te din substanta divinitatii vere
Nedemnele-atribute ce-i dete impostura;"
Anatolida sau Omul si fortele poezie de Ion Heliade Radulescu

SUBSTÁNȚĂ, substanțe, substantiv feminin

1. Corp omogen considerat din punctul de vedere al compoziției sale, compus din molecule formate din aceleași elemente și avînd aceeași structură chimică; materie. Cu toată sensibilitatea foarte mare a celulei nervoase față de substanțele toxice, ea prezintă o mare rezistență. MARINESCU, P. A. 57. În atmosfera grea de mirosul substanțelor închise în fiole, făclia arunca o lumină turbure, roșie, galbănă și somnoroasă. EMINESCU, N. 52.
       • figurat Numai acela care imită pe strămoși, creînd mai departe, cum au făcut și ei, în loc de a-i copia

– numai acela se poate folosi cu adevărat de istorie, transformînd-o în substanță vie, în factor de progres. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 191.

2. (În filozofia premarxistă) Baza invariabilă a tot ce există, în opoziție cu proprietățile variabile ale diferitelor lucruri; esență.

3. Partea esențială, principală, constitutivă a unui lucru.
       • Locuţiune adverbiala În substanță = pe scurt, în rezumat; în fond. De s-ar pleca asupră-mi amorul să mi-l dea!

– Și va să zică vorba de amor era-n substanță, De te-nțeleg, Romeo? MACEDONSKI, O. II 91.