Ce înseamnă locuțiune adverbiala pe bîjbîite?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei " locuțiune adverbiala pe bîjbîite": bîjbîind, pe dibuite

" - Sa vedeti, domnilor, cursa mea. N-o sa va para rau de osteneala. O intind de patru ori din primavara pina in toamna si mai totdeauna o scot plina.
Gindeam ca e vorba de vreo plasa de pescuit noua si inedita in domeniul etnografiei. Alaturi de el, am inaintat pina-n pragul apei. Onisor s-a uitat intii roata in toate partile. Si-a scos camasa, si-a sumes cioarecii, a intrat in riu, a cautat semnele puse, niste pietre albe, si s-a oprit in ne-tezisul linistit al albiei. Acolo a inceput sa scormone cu bratele sub apa Atras un tarus, apoi altul, in totul sase. Asaltat ceva, a rasucit si a ridicat cu mare bagare de seama un valatuc gros pe care l-a stors si l-a pus la subtioara. A mai bijbiit apoi in lung si in lat, cu bratele pe la fund. Dar n-a mai scos nimic si a venit pe mal.
- Pusesem patru, vorbea el mai mult ca pentru sine. Trei lc-a luat apa Ce sa faci, partea ei Ne-a tras intr-un zavoi mai ascuns, a desfacut valatucul si l-a intins pe iarba, la dogorea soarelui. Era o blana mare, mitoasa, de berbec. Nu pricepeam."
Iubire magica poezie de Vasile Voiculescu

"Pantera,
A aflat-o tirziu, dupa ce a bijbiit si si-a pierdut vremea pe la toate locasurile sfinte din centru inghesuite intre case inalte si magazine, intr-o lume streina de grijile celor de dincolo.
Dar cine putea sa-l care pe "
Zahei Orbul poezie de Vasile Voiculescu

BÎJBÎIT substantiv bîjbîială, bîjbîire, bîjbîitură, dibuială, dibuire, dibuit, orbecăială, orbecăire, orbecăit, (învechit și regional) orbecare. ( lui prin bezna nopții.)