Ce înseamnă lingvistică element de compunere?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei " lingvistică element de compunere": temă, cuvânt împrumutat, fără existență independentă, numai în compunerea de tip savant; element de relație

"Dumnezeu sta acum sus in roadele crengilor noastre, si ale lui erau fara de moarte, atirnate de gind, toiag pur al minunilor.
Ce alt element ar fi putut strabate in inima cremenelor, prin milioane de ani impietrite si rapind pietrei atomi de oxigen si hidrogen, sa-i recombine intr-o clipa in alt tip, sinteza cu chip de apa?
Gindul lui a batut cu toiag puternic la portile stincilor, dindu-le intr-o parte; acolo, intrat ca un magistru stapi-nitor in vastul laborator al naturii, el a plamadit mana si foc, serpi si apa."
Toiagul minunilor poezie de Vasile Voiculescu

"
Un element cu aripi frante ar vrea aroma sa ti-o zvante.
Balaur ar putea sa fie intr-un oras la panda vie."
Oracole poezie de Lucian Blaga

ELEMÉNT, elemente, substantiv neutru

1. Parte componentă a unui lucru; parte care contribuie la formarea unui întreg. Termenii tehnici sînt printre cele mai mobile elemente ale vocabularului. GRAUR, forme L. 83. Elementele constitutive ale vieței lui sufletești. EMINESCU, N. 83.
♦ Piesă sau ansamblu de piese al unei construcții, avînd un rol bine determinat în alcătuirea acesteia.

2. Persoană (care face parte dintr-o colectivitate). În școală a fost un element bun. ▭ Elemente aparținînd claselor exploatatoare nu pot fi membri ai partidului. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 158. Întorcîndu-se în Rusia, tînărul intelectual [Turgheniev] se simte atras de elementele progresiste. SADOVEANU, E. 234.

3. (În filozofia antică) Fiecare din cele patru aspecte ale materiei (foc, apă, aer, pămînt) despre care se credea că stau la baza tuturor corpurilor și fenomenelor naturii; stihie.
♦ Fenomen al naturii care se manifestă ca o forță puternică.

4. Mediu în care trăiește o ființă. Elementul peștelui e apa. ▭ Chiar un păstrăv adus la țărm are șanse să se mai întoarcă în elementul lui. SADOVEANU, vezi forme 110.
♦ figurat Ambianța în care cineva se simte bine. Trăiesc în durere ca-n elementul meu. ALEXANDRESCU, P. 79.

5. (chimie) Substanță care nu poate fi descompusă în alte substanțe mai simple prin mijloace fizice sau chimice obișnuite și care poate forma, prin combinare chimică, diverse substanțe compuse.

6. (fizică) Pilă electrică; fiecare celulă a unei pile electrice primare sau secundare.

7. (În legătură cu o disciplină oarecare, mai ales la plural ) Principiu de bază, noțiune fundamentală; rudiment. Elemente de geometrie.