Ce înseamnă limbă literară?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei " limbă literară": aspectul cel mai îngrijit al limbii naționale, care se conformează tuturor normelor gramaticale fixate, folosit în scris și în vorbirea oamenilor instruiți

" As fi vrut sa vad scriindu-se
"Spiritul literar si gravarea dragonilor".
Observator modest, retras intr-o cuta a timpului, "
Conversatie pura C-O litera chinezeasca poezie de Marin Sorescu

" Soarele, in sf`r=it. Ca maica mare
(numai literar numita bunica)
desenez o cruce in carnea lui

"
De provincie poezie de Tomozei Gheorghe

LITERÁR, -Ă, literari, -e, adjectiv Care se referă la literatură, care are legătură cu literatura, corespunzător cerințelor literaturii, în felul operelor de literatură. La Moscova și-au început activitatea literară Belinski și Dobroliubov. STANCU, U.R.S.S.

10. Întreaga sa critică: lingvistică, literară și socială [Negruzzi] a concentrat-o în Muza de la Burdujeni. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 160. Povestea aceasta se tipări... mai mult ca să împle coloanele jurnalului, decît ca meritînd verb reflexiv:eo însemnătate literară. NEGRUZZI, S. I 94.
       • Limbă literară = aspectul cel mai corect al limbii naționale, produs al unei continue prelucrări din partea scriitorilor, a publiciștilor, a oamenilor de știință etc., o sinteză a posibilităților de exprimare ale limbii întregului popor. Limba literară nu diferă prin nimic esențial de vorbirea așa-zisă populară. IORDAN, L. R. 198. [Eminescu] constată că acei care au fost «unioniști» în politică au fost unioniști și-n limbă, adică partizani ai unei limbi literare făcută pe baza ambelor dialecte. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 166.