Ce înseamnă licență poetică?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei " licență poetică": abatere ușoară de la regulile de pronunțare și scriere corectă a cuvintelor, din necesități prozodice

" Si cea de a doua mama a mea – daca imi este ingaduita
aceasta licenta – fata, de fiecare data, iarna, cand este, intr-adevar,
nevoie de lapte, si am fost de fata, in anii aceia, "
LUMINI DIN DEPARTARI poezie de Mircea Barsila

LICÉNȚĂ, licențe, substantiv feminin

1. (În vechea organizare a învățămîntului) Titlu obținut, în baza unui examen, la terminarea studiilor superioare; examenul dat pentru obținerea acestui titlu; prin extensie diploma care conferă acest titlu. Mi-a spus că are de gînd să se înscrie din nou pentru licență. CAMIL PETRESCU, U. N. 136. O licență în litere, neutilizată pînă astăzi, am pe undeva, în fundul geamantanului. C. PETRESCU, O. P. I 91. Bătrînii știau că fiul lor Costică... își luase licența în drept. MACEDONSKI, O. III

5.
       • Examen de licență = examen care se dădea după terminarea studiilor superioare, pentru a obÈ›ine titlul de absolvent È™i dreptul de a exercita profesiunea corespunzătoare acestor studii.

2. Atitudine, ținută care depășește limitele bunei-cuviințe; lipsă de respect pentru formele obișnuite.

3. (În expresie) Licență poetică = abatere ușoară de la regulile gramaticale, îngăduită în poezie pentru a învinge mai ales greutățile de versificație.

4. Autorizație dată unui inventator de a exploata un brevet de invenție. vezi brevet.
♦ (Astăzi numai în țările capitaliste) Autorizație dată de stat unei persoane pentru exercitarea unui comerț (mai ales de băuturi spirtoase); permis. Guvernul britanic este gata să acorde licențe pentru exportul de drage în țările răsăritene. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2879.