Ce înseamnă juridic substituire de persoane?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei " juridic substituire de persoane": infracțiune constând în a-și atribui altei persoane o identitate falsă

" La inceput incercai s-o cistig cu bani si daruri. M-a respins si tinut departe, ca pe un copil, iu cu severitatea si batosenia femeilor care vor sa te exaspereze, ci cu o demnitate simpla, cu a�t mai intimidanta. O simteam, o ghiceam experta pina la perfectie in dragoste, capabila sa-ti dea placeri si delicii dincolo de fire. Si sufeream chinuri neinchipuite pe masura ce pasiunea imi crestea din ce in ce mai otravitoare.
Nu ma recunosteam. Se intimpla oare cu mine o obsesie, pina la substituire de personalitate?
Si pe aceeasi masura Margareta era mai rece, mai departata, mai dispretuitoare."
Iubire magica poezie de Vasile Voiculescu

SUBSTITUÍRE (SUBSTITÚȚIE) substantiv feminin (< substitui, conform limba franceza substituer, italiana sostituire, latina substituere): înlocuire a unei unități lingvistice lexicale printr-o altă unitate lingvistică lexicală asemănătoare din cadrul unui enunț-propoziție, pentru a verifica în ce măsură nuanțele de înțeles, proprii variantelor acesteia, se datorează sau nu permutării unuia din termenii enunțului. Astfel, substituind cuvântul spune din enunțul-propoziție Ion spune o poezie și din variantele acesteia Spune Ion ceva, Ceva Ion spune, Spune ceva Ion și Ion ceva spune

– prin cuvântul scrie, vom constata că atât enunțul cât și variantele în care s-a făcut substantiv au alt înțeles global decât celălalt enunț-propoziție și celelalte variante ale acestuia (Ion scrie ceva, Ion scrie o poezie, Scrie Ion ceva etc.); că nuanțele variantelor date nu provin din înlocuirea lui spune prin scrie, ci din permutarea (reașezarea) termenilor în cadrul enunțului; că termenii spune și scrie sunt unități diferite... S. reprezintă proba permutării (vezi permutáre). Ea nu este însă concludentă atunci când termenul analizat se substituie printr-un sinonim (Ion zice o poezie), deoarece numai pe baza înțelesului global al enunțurilor nu se poate ști dacă spune și zice sunt două unități sau una singură. Nici argumentul formei diferite a celor două verbe nu este hotărâtor, deoarece între sunt, erau și fiind sau între iau și luăm există numai diferențe formale nu și de înțeles global, care este comun. La fel se poate spune și despre argumentul formei identice, pentru că între broască (de baltă) și broască (de ușă) există totuși mari deosebiri de înțeles. Efectele substantiv sunt anulate deci (parțial sau integral) prin sinonimie și prin omonimie. De aceea este necesară o nouă probă, care urmărește comportarea presupusei unități în toate situațiile în care ea apare sau în care este posibil să apară, adică distribuția ei în limbă (vezi distribúție).