Ce înseamnă , într-o enumerare, adesea în corelație cu «întîi», mai rar cu «al treilea» al doilea?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei ", într-o enumerare, adesea în corelație cu «întîi», mai rar cu «al treilea» al doilea": în rîndul al doilea

" ...Satul pe fata cu zeama de visina... Doamne, ce veste-a mai dat peste el. Uite-i, barbatii calari peste deal.
Vin pe la case din mortile lor, Cu fratii alaturi, cu tot cu feciori, Vin din al doilea razboi mondial..,
...Numai ca tare drumul e lung, O viata tot vin si nu mai ajung..."
Teribila veste poezie de Anatol Codru

" Alte zile mai frumoase
+-un al doilea Mihai!
C`ndu-i iarna, c`nd nu-i soare,"
Cranul lui mihai cel viteaz poezie de Bogdan Petriceicu Hasdeu

DÓILEA, DÓUA numeral ord. (Precedat de articolul «al», «a») Care se află între întîiul și al treilea. Telefoanele zbîrnîiră a doua oară. CAMILAR, N. I 47. Era gata a o lovi cu a doua săgeată. ISPIRESCU, L.

5.
       • Locuţiune adverbiala A doua zi = în ziua următoare. Și fata de-mpărat veni Și-a doua zi, și-a treia zi. COȘBUC, P. I 282. [Cerbul] nu mai da pe la izvor iar pînă a doua zi pe la amiază. CREANGĂ, P. 224. A doua oară = data următoare, altă dată. A doua oară mă las păgubaș. (Numai la m., într-o enumerare, adesea în corelație cu «întîi», mai rar cu «al treilea») Al doilea = în rîndul al doilea. Mai întăi să mă lași cu «stimate». Al doilea, ce fel de soacră o fi fost aia? SADOVEANU, P. M. 25. De-al doilea = pentru a doua oară. Intru în ograda unui megieș al nostru, și din ogradă în ocol, și din ocol în grădina cu păpușoi, care erau chiar atunci prășiți de-al doilea. CREANGĂ, A.

6.
       • Expresia: De mîna a doua = a) de calitate inferioară, mai puțin luxos, mai ieftin. Marfă de mîna a doua. Hotel de mîna a doua; b) de mică importanță. Joacă într-un rol de mîna a doua. A pune (sau a lăsa, a trece) ceva pe planul al doilea = a considera ceva ca fiind de importanță secundară.
       • (Precedat de «cel de», «cea de», cu pronunțare regională) Îmi pare rău că n-am luat măcar spînul cel de al doile cu mine. CREANGĂ, P. 201.
       • (În legătură cu grade de rudenie) Bărbat de-al doilea = al doilea soț al unei femei (care s-a căsătorit a doua oară). Văr de-al doilea = persoană considerată în raport cu fiii verilor primari ai unuia din părinții săi.