CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
ă in literatură " Poporul imparat. Sculati-va!... caci tromba de moarte purtatoare Cu glasul ei lugubru racneste la popoare " Junii corupti poezie de Mihai Eminescu Un fel de liniste la byblos poezie de Nichita Stanescu |
Definiție din
TRÓMBĂ, trombe, substantiv femininDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Coloană de apă de formă conică, care se învîrtește cu mare iuțeală în jurul ei însăși, fiind ridicată de vîrtejurile de vînt. Corveta era să fie sorbită de-o trombă marină. BART, E. 275. Alexandru a amețit o lume ca trombele și ciclonii călători. CARAGIALE, N. forme 82. ♦ Vînt în formă de vîrtej, cu axă verticală sau puțin înclinată și cu o viteză de patru pînă la cincizeci de metri pe secundă. ♦ Coloană de fum, de praf etc. ridicată de un vînt puternic; vîrtej. Am fi ispitiți să comparăm... înaintarea chirovnicilor prin tromba de fum și de noroi a erupției... cu un episod de asalt. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 4/4. 2. Tub prin care se face ventilația în încăperile de jos ale unui vapor. Crîmpeie de cîntece, strigăte, glume și înjurături se ridicau de jos, din fundul vasului, pe tromba de ventilație, pînă sus pe punte. BART, S. M. 96. – Variantă: trómpă (VLAHUȚĂ, O. A. III 138) substantiv feminin |