CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
ă in literatură "Cind scuturai conturul in negrul vid al vremii, Cu pilcul unor soapte sub evantai de bal, La tarmul fara frezii imi coborise vela," Vasul fantoma poezie de Virgil Gheorghiu " Scinteiaza. In evantai de raze, Care palesc" Dezacord poezie de Agatha Bacovia |
Definiție din
EVANTÁI, evantaie și evantaiuri, substantiv neutru Obiect în formă de semicerc, executat din hîrtie, pene, pînză sau dantelă, care se folosește pentru a-și face vînt și a se apăra de căldură. Prefectul își rotise privirile asupra șirului de femei în mătăsuri care fluturau evantaiurile de dantelă neagră sau de pene. DUMITRIU, B. forme 160. Mișcîndu-și uriașele-i urechi ca niște evantaiuri, [elefantul] și-a întins trompa, zguduind cu putere gratiile. ANGHEL, PR. 115. Dicționarul limbii romîne literare contemporane • locuțiune adjectiv și adverb În evantai = în formă de raze care pornesc dintr-un punct și formează un semicerc. Păunul are coada în evantai. ▭ [Toamna] Risipește-n evantai Ploi mărunte, Frunze moarte. TOPÎRCEANU, B. 53. – Scris și: (după franțuzește) evantail (NEGRUZZI, S. III 65). – Variantă: evantáliu (BART, E. 101, ANGHEL-IOSIF, C. L. 9, HOGAȘ, H. 109) substantiv neutru |