Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
CENTRALÍSM substantiv neutru Sistem de administrație potrivit căruia instituțiile locale se află, în orice problemă, în subordinea instituțiilor centrale și lucrează după dispozițiile acestora din urmă. Centralismul în Statul sovietic se deosebește în mod principial de centralismul polițienesc, militar și birocratic al țărilor burgheze. Centralism democratic = sistem de organizare a partidelor comuniste și muncitorești, care, îmbinînd centralismul cu democrația internă de partid, asigură unirea tuturor membrilor partidului într-o singură organizație, cu un centru conducător unic și cu o disciplină unică, obligatorie pentru toți membrii săi. vezi democrație.
