 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură " In teatrul cu interactori, Dar replica iarasi ineaca In groapa pe niste suflori." Intertermodinamica poezie de Ion Vatamanu " Minunata idee! La replica aceasta troleibuzul stationeaza, cobor grabit si lehametit de atata vorba fara de folos cu ambroziada lui Ambros. Il parasesc pe" Ambroziada poezie de Ion Vatamanu |
| Definiție din
RÉPLICĂ, replici, substantiv femininDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Răspuns (care comentează sau combate cele spuse anterior de altcineva); ripostă. A da o replică. ▭ Apăsa pe cuvîntul «specială», cu un drept care nu admitea replică. C. PETRESCU, Î. II 49. Se gîndea la o replică zdrobitoare, nu-i venea nimic în minte și se enerva. REBREANU, R. I 224. • locuțiune adjectiv Fără replică = la care nu se mai poate răspunde; definitiv. N-am umor s-ascult dascălii; răspunsul meu ar fi fără replică. NEGRUZZI, S. III 155. • Expresia: A fi tare în replici = a găsi prompt răspunsul cel mai potrivit într-o discuție. (juridic) A vorbi în replică = a răspunde (în cursul unor dezbateri) combătînd afirmațiile și atacurile părții adverse. 2. Porțiune din rolul unui actor, constituind un răspuns la cele spuse de partenerul său. Un rol de două duzini de replici îl ținuse prizonier la teatru toată seara. C. PETRESCU, C. vezi 48. Vine actul al patrulea; replica se apropie. CARAGIALE, O. III 7. ♦ Partea finală a unei fraze sau a unei tirade, pe care o rostește pe scenă un actor și care arată interlocutorului său momentul cînd trebuie să ia cuvîntul. – plural și: replice (SEBASTIAN, T. 177). |
