CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
ă in literatură " Furca stramba, fus olog! |
Definiție din
POCÍT, -Ă, pociți, -te, adjectivDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. (Despre ființe) Diform, slut, desfigurat. Ieși din pădure un om urît și pocit, cocoșat și cu mîinile și picioarele sucite. POPESCU, B. II 85. De cînd maica m-a făcut, N-am întîlnit, niciodată om mai pocit și mai slut! HASDEU, R. vezi 64. Pe cît de frumoasă era fata cealaltă, pe atîta fata ei era pocită și schiloadă. ȘEZ. IX 2. • (Substantivat) Aleodor voi să se codească... ba că una, ba că alta; dar aș! unde verb reflexiv:ea să știe pocitul de toate astea. ISPIRESCU, L. 43. ♦ (Despre lucruri) Diformat, stîlcit, caraghios. N-am nici un vers pocit și rău, Și-aș verb reflexiv:ea s-aud cuvîntul tău! COȘBUC, P. I 86. «Vezi, ce lucru pocit ti, zise Păvăloc arătînd la păpușile lui Bujor, care în aburirea vîntului își făceau jocul. SLAVICI, N. I 70. Straiele acestea pocite fac să arăți așa de sfrijit și închircit. CREANGĂ, O. A. 188. 2. (În superstiții) Nefast, funest; (sens curent)- neplăcut, sucit, urît, rău, cu ghinion. Măi... că rău: mi-a mai mers astăzi! Ce zi pocită! CREANGĂ, P. 47. 13, număr fatal, număr pocit. ALECSANDRI, T. 740. |