Ce înseamnă executor, -oare juridic; substantiv masculin forme executor, -oare testamentar?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei " executor, -oare juridic; substantiv masculin forme executor, -oare testamentar": persoană însărcinată cu aducerea la îndeplinire a unui testament după moartea testatorului; executor, -oare judecătoresc

" De ne-or lasa in pace asa precum dorim.
De esti tu executor inaltelor decrete,
Mai da-ne un mic termen de zece mii de ani."
Cometei anosate pentru iunie poezie de Grigore Alexandrescu

executor, oare[1] [Atestat: (a. 1774) URICARIUL I, 176 / V: (îrg) eze, (înv) ese, (reg) eczecutăr, (reg) egzăcutăr, (reg) egzăcutor, (reg) ezăcutăr, (reg) izăcutăr, (reg) izicutăr, (reg) izâcutor / A și: (reg) cu / P: eg-ze / Etimologie: franceza exécuteur, it esecutore, lat exsecutor, -oris] 1-2 smf, a Executant (3-4). 3 substantiv masculin și feminin (Șîs testamentar) Persoană însărcinată să ducă la îndeplinirea dispozițiilor din testamentul cuiva Si: (îvr) executar. 4 substantiv masculin (Jur; șîs - judecătoresc) Funcționar care îndeplinește acte de procedură și execută (13) hotărâri judecătorești Si: (reg) jăcuț, (înv) portărel. 5 substantiv masculin Persoană care are sarcina de a pune în aplicare o lege, o dispoziție, un ordin etc. 6 substantiv masculin (Rar) Persoană însărcinată cu execuția (20) Si: călău, gâde.