Ce înseamnă cronică literară?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei " cronică literară": analiză a fenomenului literar în care se exprimă judecăți de valoare

" Si se banuiesc luceferi chiar in malul cu duhori.
Cariu-si scrie inainte cronica in tronuri roase,
Macinand dulci putregaiuri c-un vag miros actual."
Eterna Danemarca poezie de Arcadie Suceveanu

" Ca ni=te oribile pun i!
Obrajii lor - cronica spune -
Pareau ca un foc de taciune"
Complotul bubei poezie de Bogdan Petriceicu Hasdeu

CRÓNICĂ, cronici, substantiv feminin

1. Serie de însemnări, obișnuite mai ales în evul mediu și cuprinzînd o înregistrare cronologică, de obicei lipsită de discernămînt critic, a evenimentelor sociale, politice și familiare, făcute de un. scriitor (de obicei contemporan); scriere, uneori păstrată în manuscris, cuprinzînd asemenea însemnări (și servind adesea drept bază istoricilor moderni); letopiseț. Cronica întîmplărilor mai însemnate, petrecute pînă la anul 1499, scrisă de un cronicar rămas anonim, s-a păstrat în traducere germană. istorie R.P.R. 137. Intriga în Hamlet e luată din cronicile Danemarcii. GHEREA, ST. Hristos II 278. Dar lăsați măcar strămoșii ca să doarmă-n colb de cronici. EMINESCU, O. I 151

2. Articol dintr-un ziar sau dintr-o Revistă care comentează evenimente de actualitate, politice, sociale și culturale, interne sau externe. Cronică internațională. Cronică locală. Cronică muzicală.

3. Comentariu, de obicei răutăcios, făcut asupra unor evenimente neînsemnate din viața particulară a cuiva. Cronica Iașului, așa de bogată pe acea verb reflexiv:eme, nu-l știa. RUSSO, O. 48.

– plural și: (învechit) cronice (EMINESCU, O. I 32, BĂLCESCU, O. I 64).