Ce înseamnă cântarea cântărilor?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei " cântarea cântărilor": carte a vechiului testament, alcătuită din poeme nupțiale de o neasemuită frumușețe și scrisă în secolul 5 î

" Nevrand luatu-si-a zburare
Insuf letita mea cantare!“...
Si-l roaga pe batran cu foc,"
Troparul poezie de Alexei Mateevici

" In fata negrului mormant,
Iar Ioan cantarea-si canta
In pacea moar ta-a manastirii..."
Ioan Damaschin poezie de Alexei Mateevici

cântáre, cântări substantiv feminin Acțiunea de a cânta și rezultatul ei; cântec, muzică.
♦ (În cultul creștin) Rugăciune de laudă și de slăvire, având în general forma de poezie sau de imn religios (de origine biblică sau nescripturistă).
♦ Cântarea cântărilor = carte a Vechiului Testament, alcătuită din poeme nupțiale de o neasemuită frumușețe și scrisă în secolul 5 î. Hr., atribuită regelui Solomon, al cărei text trebuie interpretat simbolic.
       • Cântarea celor trei tineri = carte anaghinoscomena (necanonică) a Vechiului Testament, cu conținut poetic. Cuprinde un capitol (67 de versete), în care se istorisește aruncarea într-un cuptor de foc a trei tineri: Șadrac, Meșac și Abed-Nego, pentru că n-au verb reflexiv:ut să se închine idolilor, fiind salvați în mod miraculos după o rugăciune fierbinte către Dumnezeu.

– Din cânta.