 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură " Pe urma lui raminea o datorie de peste doua milioane de livre si toata averea vinduta. Pentru achitarea acestor datorii mostenitorii vind toate drepturile si abia dupa patruzeci de ani pot lua parte la beneficiile ce aduce canalul. Asa se sfirseste aceasta viata de om inchinata deopotriva si ideii si faptei; cu o vointa si cu o putere de munca poate mai mari decit geniul firesc cu care fusese inzestrat, un stringator de biruri, pierdut in fundul " Un mester vrajitor poezie de Vasile Voiculescu " Pe canal trei poduri strimte ca trei arcuri se intind; A lor margini cizelate in siraguri de inele " Pastel Chinez poezie de Vasile Alecsandri |
| Definiție din
CANÁL, (1) canaluri, (2,Dicționarul limbii romîne literare contemporane 3) canale, substantiv neutru 1. (De obicei urmat de determinări) Albie artificială pe care se abate apa dintr-un rîu, dintr-o mare etc. și care leagă între ele două fluvii, două mări, un rîu cu un lac etc. și servește la navigație, la irigări sau la construcții hidrotehnice. Canalul Volga-Don. Canalul Panama. ♦ Curs de apă îndiguit cu scopul de a-l face navigabil, de a preveni inundațiile, de a asana terenurile mlăștinoase etc. Canalul Bega. ♦ Cale de circulație pe apă, ținînd uneori loc de stradă, în orașele așezate la mare sau pe un fluviu. Din cauza frumoaselor sale canaluri, Leningradul a fost denumit și Veneția Nordului. ▭ Okeanos se plînge pe canaluri... El numa-n veci e-n floarea tinereții. EMINESCU, O. I 202. [Veneția este] oraș mare, vechi... și tot orașul in mare, avînd în loc de ulițe 530 canaluri. GOLESCU, Î. 111. 2. Conductă (acoperită sau descoperită) construită din beton sau din tuburi îmbinate și destinată să transporte lichide, în scop sanitar, industrial etc.; țeava. Se betonau ultimele sute de metri de canal și se făceau pregătiri pentru construcția castelelor de apă. JIANU, C. 471. 3. Conductă, tub sau vas, în organismele animale sau vegetale, prin care circulă substanțele nutritive. |
