Ce înseamnă calul troian, -ă?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei " calul troian, -ă": a cal uriaș de lemn construit de ahei după sfatul lui ulise, care, introdus în troia cu războinicii ascunși în el, a pricinuit căderea cetății

" Oh, vai de cei ce noaptea stau straji, lasand sa cearna
Pe ei vazduhul negr u un larg troian de iarna
Cu ger, pana ce semne de viata nu mai dau !"
Strajerul poezie de George Cosbuc

" Cand s-au aratat primele stele,
Cu catrafusele troian adunate,
Tata Marita s-a carat la Cetate."
Papagalul poezie de George Meniuc

TROIÁN1, troiene, substantiv neutru

1. Îngrămădire mare de zăpadă adusă de vînt și așezată în formă de valuri sau de dune; nămete. Afară viscolul zidise troiene pînă la streșină și împresurase satul cu întărituri de albă cetate. C. PETRESCU, R. DR. 142. Troianul crescuse pînă la jumătatea zaplazurilor și urmă de pas nu se vedea. ANGHEL-IOSIF, C. L. 78. Valuri albe trec în zare, se așază-n lung troian, Ca nisipurile dese din pustiul african. ALECSANDRI, P. A. 113.
       • (Metaforic) Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă, Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă. ALECSANDRI, P. A. 112.
       • Locuţiune adverbiala În troiene = formînd grămezi (ca niște valuri). Un clopot trist suna și zăpada căzuse în troiene. ANGHEL, PR. 141.
♦ Morman, grămadă de... Pîrîul... licărea tot printre rădăcini și pe sub troian de ramuri pînă la izvorul lui. GALACTION, O. I 293. Vîntul adunat-a de flori de tei troiene. EMINESCU, O. I 97. Frumoasa-i limpezime în clipă tulburată Se schimbă-n largi troiene de spume argintii. ALECSANDRI, la TDRG.

2. Întăritură primitivă la popoarele vechi, constînd dintr-un val lung de pămînt, cu șanț de apărare.

– plural și: (rar) troiane (MACEDONSKI, O. I 163), (m.) troieni (PAS, Z. I 103, ALECSANDRI, P. A. 76).